Gigi, Iancu, Mureşan şi meseria de jurnalist

L-am sunat astăzi pe Gigi Becali. Mi-a venit mie, aşa. Vroiam să-l întreb ce părere are despre ceea ce se întâmplă în viaţa politică românească, având în vedere criza guvernamentală prin care trece ţara. Nu ştiu dacă l-am sunat pe omul ăsta de două ori de când a intrat în fotbal. Ultima oară, acum 5-6 ani, parcă. O explicaţie logică ar fi aceea că nu am răspuns de Steaua în ultimii zece ani. Aşa că, nici măcar numărul lui de telefon nu îl aveam. Mi l-a dat Delcea. Şi l-am sunat pe Gigi. De pe un fix. Nu mi-a răspuns. Nici nu mă aşteptam, sincer.

După nici 5 minute, telefonul de pe birou sună. Era Gigi. Ceea ce a urmat, e în evz.ro (http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/871825/Gigi-Becali-Suntem-pacalicii-Zeului-Basescu/).

Am vrut să scriu de mult despre o problemă care mă intrigă şi pe care o înţeleg doar pînă la un anumit punct. Şi nu degeaba am adus vorba despre Gigi. Am vrut să scriu despre cât de greu e să-ţi faci meseria asta ingrată în ultimii ani, de când televiziunile, mai ales, le-au luat minţile fotbaliştilor şi conducătorilor de cluburi. Oameni care înainte îţi răspundeau amabil la telefon, iar aici mă refer incusiv la vremurile când nu existau telefoane mobile, acum se dau loviţi. Şi-au selectat în telefon numerele favorite, ale colindătorilor, iar la restul apelurilor nici nu mai catadicsesc să răspundă.

Şi uite aşa, de mai bine de un an, poate şi mai mult, Iuliu Mureşan, Marian Iancu, dar şi alţi conducători, pe fotbalişti nici nu-i mai amintesc (până la urmă tot dau două nume, pentru că sunt în vogă, Mutu şi Chivu), nu mai răspund la telefoane decât în funcţie de simpatii, de interese. Suni, suni şi, peste câteva minute, îi auzi la sport.ro, telesport, la gsp.tv şi, mai nou, la digi sport. Şi stau acolo la şuetă cu orele. Parcă n-ar avea altă treabă. Şi cred că nu au.

În tot acest timp, încercând să-ţi faci meseria, te enervezi, te consumi şi, înfrânt, iei o declaraţie şi citezi sursa, făcându-i reclamă!

Dintre toate “vedetele” televiziunilor care găzduiesc acele telenovele de emisiuni, Gigi e singurul care acceptă să vorbească aproape cu oricine. Condiţie obligatorie: să fie în toane bune. Dacă nu e el în apele lui, te-ai ras!

Cam asta am vrut să spun. În ceea ce îl priveşte pe Gigi, probabil că îl voi suna din nou. După alţi 5-6 ani.

2 thoughts on “Gigi, Iancu, Mureşan şi meseria de jurnalist

  1. Buna seara (noaptea?)! V-am descoperit blogul dupa ce am vazut in reluare meciul cu ManUtd de la Arsenal TV (S1) si ati mentionat la un moment dat interviul acordat de dl Ienei in Evz.Search pe google si gata! Eu, in general, nu citesc bloguri, dar ce am gasit m-a lasat intr-o stare indescriptibila. Parca va aud vocea cand citesc textele de aici (foarte serios o spun – aveti o voce placuta pentru un comentariu tv, nu ca disperatii aceia de la sport.ro, care tipa sa-mi stea inima in loc, nu alta!).
    Nu mai stiu ce sa scriu. O sa va urmaresc cu mai mare atentie de acum, poate o sa va prind si in weekend, macar noaptea, in reluare, cand nu muncesc. Multumesc pt blog si Sport1.

  2. Eh, Adi, sa fim optimisti, mai exista si oameni care ne iubesc asa cum suntem. Valoarea, a ta este incontestabila, vorba lui Cornel Dinu, iese intotdeauna la suprafata! Psst! Sa nu ne auda Vali Moraru si Manolo! Ei sunt altfel, totusi? Nu?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *