Aşa am făcut şi cu blogul. L-am deschis doar după ce am văzut că e deja ceva obişnuit. Ieri, pentru că nu aveam ce face sau, mă rog, n-am vrut să fac nimic altceva decât să navighez pe internet, m-am decis să-mi deschid un cont pe Facebook. Am impresia că şi doamna Anişoara are, aşa că am zis să mă bag şi eu!
Pentru câteva ore m-a prins nebuneşte. Nici n-am mancat! E interesant. Am regăsit oameni despre care nu mai ştiam nimic, iar în acest moment, la mai puţin de 24 de ore după ce am intrat pe Facebook, am deja o mulţime de “prieteni”!
N-aş vrea însă să cad în patima unora, pe care i-am descoperit umblând pe Facebook, aceea de a avea cât mai mulţi “prieteni” cu orice preţ. Chiar dacă nu au auzit de respectivii. Păi dacă scrie acolo prieteni, înseamnă că trebuie să ai habar cine e cel care îţi intră în rubrică.
Nu voi renunţa însă la blog. La cât de sentimental sunt eu, n-am să renunţ decât atunci când nu vom mai avea dreptul să scriem pe blog. Asta că tot mi-a zis cineva aseară că UE se pregăteşte să dea o lege prin care să interzică unele siteuri. Auzi, ce prostie!
Aşa că vă aştept aici, pe blog, dar şi pe Facebook. Pe Facebook mai mult pentru un schimb de priviri!
Foarte bine. Un pas inainte!