Daca Dumnezeu ar cauta un Rai pe pamint, Elvetia s-ar numara printre principalele candidate. E atit de frumoasa, iar oamenii atit de … altfel, incit imi vine sa cer azil politic pe loc (jur, ca, daca as fi fost pe vremea comunismului, nu m-as mai fi intors in Romania). As gasi si motive sa cer azil. Fara numar. Dupa care as da in judecata statul roman, pe care l-as acuza de indobitocirea cu buna stiinta a poporului sau. Elvetia e ca o carte de povesti pentru copiii de toate virstele. E plina de peisaje care ating perfectiunea, de oameni care te saluta pe strada ca pe un prieten. Am ajuns in Elvetia de mai bine de 24 de ore, dar laptopurile noastre, “puse la punct” de departamentul IT al Evz, au fost pina acum simple obiecte de decor. S-au intimplat multe de la sosirea in Elvetia. Ne-am cazat intr-un sat de munte, Speicher, undeva in cantonul Appenzell Ausserrhoden, in apropiere de St. Gallen. Azi am fost la Basel. Mi-am luat acreditarea pentru Euro si, pret de citeva secunde, am fost foarte mindru de mine. Incerc sa dau acum de sotia mea, pe mess. Cred ca e cu fetele si numai de mess nu ii arde. Ce le-as mai chema aici, in Elvetia, pe fetele mele. Pe toate trei.