Tăcerea mea din ultimele zile nu are nimic în comun cu votul de duminică, la care, în cele din urmă, m-am dus. Absolut nimic. De ce m-am prezentat la urne, deşi spusesem că nu voi merge? Nu ştiu, exact. Poate împins de la spate de entuziasmul altora. Un lucru e clar, nu m-a influenţat nimeni de data asta. Am mers pentru că aşa am considerat de cuviinţă. Nici măcar nu contează ce am votat şi cu cine.
Tragedia acestor alegeri o constituie faptul că alegătorul nu prea are variante. Acum, în turul doi, cu atât mai puţin. E însă doar o părere. Nici unul dintre candidaţii cu nume, nu vreau să vorbesc despre cei pe care chiar nu îi cunosc, nu merita votul nostru. Toţi sunt o apă şi un pământ, că doar sunt politicieni.
În seara asta am revăzut, după foarte multă vreme, “Titanic Vals”, filmul lui Paul Călinescu, ecranizat după piesa scrisă de Tudor Muşatescu. Varianta cu Grigore Vasiliu Birlic. Epocal! Şi am constatat că nimic nu s-a schimbat în ultimii 150 de ani în România. Aceiaşi politicieni corupţi. Aceiaşi alegători sensibili la sacoşa electorală.
Zilele trecute, duceam muncă de convingere cu Florin Ruse, bulgarul meu din Izvoarele. Încercam să-l determin sa meargă la vot. Măcar în turul doi. I-am spus că nu trebuie să voteze vreun candidat, ci doar să se prezinte, că e dreptul lui. Omul a scos în apărarea sa câteva argumente inatacabile. Le ştim cu toţii, dar uneori le ignorăm. Din diverse motive. Poate din patriotism, poate din prea multă bunătate, din ambiţia de a rămâne optimişti. Duminică amavut de unde alege. Peste o săptămână şi ceva, oferta e slabă. Doar două nume. Sincer, nu ştiu ce să fac…
Nici mie nu-mi convine ca trebuie sa alegem intre doua rele in final, insa prefer sa incerc si un alt fel de mancare decat cel servit in ultimii 5 ani. Poate o sa fie mai gustos…
Raman la parerea ca in starea in care se aflam ca tara, romanii ar trebui sa merga in numar cat mai mare la vot, ori de cate ori au ocazia (din patriotism, dorinta de mai bine etc.). Inca nu ne permitem “luxul” de a sta acasa stiind ca oricum mare lucru n-are ce sa ni se mai intample…ca natie!
Oferta mare, mica, bine ca exista. Si mai bine e ca nu ai apucat-o pe cea de dinainte de ’89!
uite ca nu am mare somn si dau un raspuns scurt:
“generatii decimate de interese meschine, figuri menite sa schimbe culoare “galosului”, din tara frumoasa in care traim…”
Daca eram in Romania, nu mi-as mai fi pierdut timpul sa ma gandesc ce si cum…as fi pus stampila peste tot si mi-as fi anulat votul in semn de protest fata de toata clasa politica! Sa tot alegem raul cel mai mic s-a dovedit ca nu este o solutie!