Am fost pe “Maracana”

Acum sunt la Skopje, in Macedonia. Cu prietenul Florin Ruse. Bem un vin, Vranec (in traducere cioara, pentru ca e negru), care se cheama “T’Ga Za Jug”. Adica, dor de sud. “De Grecia”, ne explica, Toni, chelnerul, un tip de treaba. Nici prin cap nu mi-a trecut ca voi ajunge la Skopje. Am mai fost aici acum vreo 10-11 ani, cand a jucat Otelul cu Sloga Yugomagnat, in Cupa UEFA.

Aseara am tinut cu Serbia. E greu de inteles, dar am sa-mi explic devierea altadata. Mi-ar fi parut rau ca Serbia, care se pregatise de sarbatoare, sa nu savureze prima calificare din istorie sub aceasta titulatura, Srbija! Am vazut oameni fericiti, asa cum nu am mai vazut de mult. Aceiasi oameni, imi spunea Florin, care se ascundeau acum citiva ani in beciuri, de unde ascultau cum explodau bombele NATO.

Am citit pe “Maracana” mesajele fanilor sarbi, adresate lui Stankovici, Jovanovici, Pantelici sau Krasici, pe care Mutu, Chivu sau Cristea, nici nu mai conteaza care dintre ei, nu le-ar fi inteles vreodata. Pentru sarbi, oamenii din tribuna, multi si-au luat de la gura ca sa fie pe “Maracana”, au insemnat motorul lor, sursa lor de inspiratie. Un 5-0 venit bine, si pentru Serbia si pentru Romania.

Pentru Serbia a fost un scor care a incheiat o calificare istorica (meciul din Lituania nu mai conteaza), iar pentru Romania inseamna un mare semn de intrebare. Unde ne aflam? De ce s-a ajuns aici? Ce ne asteapta in viitor? Ce e de facut? Mai e ceva de facut? Schimbam ceva? Raminem la fel? Cred ca la ultima voi raspunde eu: da… 

PS 1: Maine ma intorc in tara, via Sofia, si am sa scriu mai multe.

PS 2: Dragos Trestioreanu mi-a spus adineauri, pe mess, ca Petrolul a batut ieri cu 5-0. “Au fost sirbi”, i-am raspuns! Sunt mindru ca sunt petrolist

PS 3: Dupa 10 ani de la ultima mea vizita in Serbia, l-am regasit pe Slobodan Vuicici. Un tip de treaba, altruist, inteligent, care fumeaza 5 pachete de tigari pe zi si care are relatii la cele mai inalte niveluri in toata fosta Iugoslavie. Astazi, pe drumul Beograd – Skopje, mi-a predat istoria Serbiei si a Iugoslaviei. Ceea ce se poate spune in doar doua ore si jumatate. Va voi povesti despre acest om atunci cind am sa ma intorc.