Până la urmă m-am învârtit de un “Ignat”! Am mers la Falaştoaca, la tanti Steluţa, fosta bonă a fetelor. “Să-ţi iei cizmele de cauciuc”, a sunat vineri seară “sms”-ul primit de la Ioana, fata ei, cea care se ocupă, cu succes, de supravegherea fetelor mele din această toamnă. “Le am pregătite”, a fost răspunsul din Mexic. Doamna Anişoara mi-a zis că nu îmi dă fetele la Falaştoaca, apreciind drept barbară şi inumană o asemenea acţiune, plus că, cică, i-aş fi stricat programul, pus la punct de ceva vreme. Aşa că m-am împăcat cu ideea că voi merge singur. La ora 23.00 însă, surpriză! Sună telefonul: “Tati, venim şi noi”, aud glasul Alexandrei! Bravo, tati, aşa vă vreau!
La 6.00 am plecat spre măcelăria celor doi buni prieteni ai mei, Piri şi Mitică, bulgari de-ai mei, situată undeva la intersecţia dintre “Baba Novac” şi “Câmpia Libertăţii”, într-un mini-complex comercial ridicat pe vremea lui Ceauşescu. “Pe vremea lui Dej”, a ţinut să mă corecteze astă-seară portarul stabilimentului. La 6.30, când am ajuns la măcelărie (acolo unde am parcat din raţiuni de securitate Mercedesul fratelui Cipic, plecat pentru câteva zile din ţară), Piri şi cei patru angajaţi erau sătui de muncă. Vitrina era plină: caltaboş, cârnaţi, lebăr, carne de toate categoriile! Frumos! Piri şi Mitică, bulgari de-ai mei (îmi place să repet la nesfârşit chestia asta, deşi niciunul dintre noi nu ştie mai mult de zece cuvinte în bulgară), erau asociaţi, în zona Sălăjan, cu un unchi de-al lor, Dorel. S-au despărţit anul trecut şi au pornit amândoi, Piri şi Mitică, pe drumul lor. Făcând ceea ce au învăţat, măcelărie. Am mâncat, făcut de bulgarii mei, cel mai bun caltaboş de care am avut parte de la moartea mamei, regina gospodinelor. De cârnaţi şi de mici, nu mai zic nimic. Belea!
La 7.00, în timp ce sorbeam din cana de cafea a lui Piri, încercând să desluşesc ce dracului a pus în ea de are aroma aia, am sunat fetele. Trezită din somn, doamna Anişoara m-a făcut praf! Tot fetele m-au salvat. Deşi adormiseră cu o seară înainte aproape de miezul nopţii, au sărit din pat când au auzit că eu sunt la telefon. “Tati, în 15 minute ne îmbrăcăm şi coborâm”, mi-au zis ele.
Şi am pornit spre Falaştoaca, la bordul celei mai scumpe maşini care a intrat în satul giurgiuvean vreodată, un Mercedes Benz CLA, an de fabricaţie 2013! Înainte de a pleca, Piri mi-a dezvăluit secretul aromei din cafea: “tati, am pus puţin whisky”!
Pe drum am filozofat cu fetele pe diverse teme existenţiale, pe eternul subiect Moş Crăciun şi, de asemenea, am adus în discuţie tradiţia tăierii porcului. A trebuit să apelăm la “google” pentru a tranşa discuţia despre “Ignat”. N-am ajuns decât la concluzia că tradiţia tăierii porcului se rezumă, simplu, doar la umplerea maţului de către om.
La Falaştoaca, am dat gata doi godăcei, la vreo 90 de “kile” fiecare, proprietate a gazdelor. La asasinarea primului n-am asistat, ajunsesem prea târziu. În schimb, m-am numărat printre autorii celei de-a doua crime, ţinându-l pe bietul dobitoc, cu ajutorul unei sârme, de rât! După ce porcul şi-a dat ultima suflare, am realizat că misia mea a fost, poate, cea mai dificilă. Excluzîndu-l din start pe omul cu cuţitul. Apropo de omul cu cuţitul. Maestru de ceremonie la Falaştoaca a fost un văr al lui nea Mitu, socrul Steluţei. Om la 70 şi ceva de ani, tataie, cum i-am zis pe toată durata zilei, se lăuda că la viaţa lui a dat gata mai multe sute de porci. Cea mai dragă amintire a fost cea legată de “Ignatul” din 22 decembrie 1989. “Nepoate, tăiam şi fugeam la radio, să mai auzim ce se întâmplă. Aşa am făcut Revoluţia. Dar ştii ceva, măcar nu m-am dus ca alţii să-mi iau certificat de revoluţionar”, a zis omul. Superb!
Deşi a zis că vrea să se facă medic atunci când va fi mare, Larisa n-a ieşit din casă. A refuzat categoric să asiste la “autopsia” porcilor, argumentându-şi opţiunea prin aceea că “tati, eu mă fac pediatru”! I-am explicat că şi stomatolog dacă vrei să te faci, tot n-ai cum să eviţi anumite aspecte ale vieţii de student la Medicină! A zis că va găsi o soluţie să chiulească la orele alea. În schimb, Alexandra, curajoasă cum o ştiu, n-a avut nicio treabă. Îngheţată tun, sărăcuţa a ţinut să ajute şi, mai ales, să vadă ce are porcul, acolo, în burtă! Educativ, zic eu. “O mare porcărie”, ar spune … Nu mai zic cine, că, vorba aia, prea îi dau multă importanţă!
Până la ora 12.00 A.M. am băut ţuică fiartă. În două rânduri, vrând să reîncălzim ţuica în cazanul în care fierbeam apa necesară la toate cele, am scăpat ceaunul! Aşa că ţuica “consumată” a depăşit cu mult previziunile gazdei, care, disperată, ne-a făcut pe toţi cei de faţă, absolut gratuit, “beţivi”!
Am ratat însă pomana porcului, adormind alături de fete, de trei pisici şi de un câine, lângă o sobă de teracotă care abia se dezmorţise şi ea. Am mâncat însă mai târziu. Cam asta a fost tăierea porcului ediţia 2013!
Era să uit. Azi am fost şi de serviciu pe online! Dar m-am descurcat, scriind ştiri printre pahare de ţuică fiartă, guiţat de porci şi frig cât cuprinde.
El e Piri Măcelarul! Băiat de băiat!