Unul mă face javră şi mă somează: Publică asta “vertebratule”. Uite că am publicat acel comentariu, chiar dacă, era şi greu, gramatica limbii române e ignorată în doar, staţi să număr, 10 cuvinte! Chiar e o performanţă.
Adresa de pe care mi-a fost scris acel comentariu e : redactie@digi.ro. Bănuiesc, în proporţie de 90 la sută, cine este autorul, ascuns după pseudonimul “digi”. Şi nu cred că e băiatul ăla care a fost angajat de curând, colaborator, la digisport la insistenţele lui ionuţ lupescu, “marele om de fotbal”, cel care, simţind susţinerea unei importante părţi a presei, a prins curaj în ultima vreme. E altul.
Las acel comentariu două-trei zile, ca să vadă autorul că sunt transparent, după care îl voi şterge, ca să-i arăt că acest blog e unul pentru oameni normali.
De când cu onlineul, m-am obişnuit cu înjurăturile tuturor retardaţilor, care, la adăpostul unui pseudonim, îşi varsă frustrările. Ca şi pe forumul de la evz, le răspund şi aici. Nu mă dor degetele, chit că mulţi îmi spun că nu merită să dau atenţie acestui aspect. Poate au dreptate.
Citeam acum câteva minute pe evz.ro despre arestarea interlopului de la Constanţa. Beinur, aşa îl cheamă. Nu cred că va păţi ceva. E prea tare. Sau va lua ceva anişori de puşcărie, după care va părăsi arestul călare pe un cal alb, ca Sile Cămătaru.
Băieţii ăştia care mă înjură pentru că stau drept în faţa unor cârpe din categoria ionuţ lupescu, se numără printre ziariştii care au luat şpagă de la fel de fel de interlopi, inclusiv de la cei cercetaţi în acest moment de poliţie. Băieţii ăştia care mă înjură, mă înjură pentru că asta le cer stăpânii, sau stăpânul, sau, mai rău, pentru că ăsta e reflexul format în ani de pupincurism.
Gata, mă opresc. E prea mult.