Argentina s-a calificat în optimile de finală ale Cupei Mondiale din Africa de Sud cu maxim de puncte. Cu Maradona antrenor. Da, da! Chiar Maradona! Ăla de făcea lumea mişto de el. Ziarişti argentinieni, străini, printre care şi români, mulţi români, au râs de Maradona. Cine îşi mai aminteşte când s-a calificat Argentina cu maxim de puncte în optimi? Aud? Indiferent de ceea ce se va întâmpla de acum încolo, Maradona a câştigat războiul cu toţi cei care i-au contestat valoarea sa ca selecţioner. Nu ca antrenor. O spun mereu, e mare diferenţă între selecţioner şi antrenor.
În finalul preliminariilor stăteam noaptea să-i ţin pumnii lui Maradona în luptele de guerilă pe care le ducea cu Peru, Bolivia şi celelalte. Adormeam doar după ce aflam că Argentina lui Maradona a mai câştigat o bătălie şi a mai agonist ceva puncte. Mulţi s-ar mai fi bucurat ca Argentina să nu ajungă la Mondiale. Sau, dacă tot a ajuns, să-şi rupă gâtul.
Mă bucur pentru Argentina, pentru Maradona şi pentru celelalte echipe din America de Sud. Şi pentru Mexic mă bucur. Mă bucur că ştiu ce înseamnă pentru popoarele alea amărâte aceste victorii pe linie sportivă. E hrana oamenilor acelor locuri pe care unii le-au transformat în laboratoare, doar aşa, pentru liniştea lor.