Despre diversiune…

Pe vremea Tratatului de la Varșovia fiecare țară vasală Moscovei era specializată în ceva. La ordin, firește. La ordinul Uniunii Sovietice, care ținea cont mai ales de calitățile țării respective, ale oamenilor. Astfel și-a făcut România un nume în domeniul diversiunii. Dacă voiai, de exemplu, să comanzi un asasinat, sunai la Sofia. Doreai o diversiune, sunai la București.Ceea ce a urmat după decembrie 1989 ne-a arătat cât de profesioniste sunt serviciile secrete românești la capitolul diversiune. Trăim de mai bine de trei decenii într-o diversiune…

Nea Nelu Ploieșteanu

Ți-ai dracu’ de ploieșteni! Cum v-ați combinat voi! Nelu Ploieșteanu’ și Adi Ploieșteanu’! Hai, dați-i drumul, ne vedem la cârciumă, zice Gândacul, un amic de șpriț de pe vremuri, omul care mi-a oferit șansa de a-l cunoaște personal pe nea Nelu Ploieșteanu, pe a cărui muzică de petrecere am crescut. Pentru nea Nelu am avut din prima secundă o slăbiciune uriașă, logică până la urmă. Numele de scenă îmi mergea direct într-una dintre cămările inimii. Auzi, Nelu Ploieșteanu! Ce frumos sună! Și nu Nelu de…

A murit Mitică Ciorbă! De data asta pe bune…

Despre Dumitru Tudor puțini auziseră înainte de 1989. Nici nu prea aveai cum. Fusese un fotbalist mediocru, retras înainte de vreme din activitate.Lumea l-a cunoscut după poreclă, Mitică Ciorbă, căpătată ca patron de cârciumă după 1990.Dumitru Tudor s-a numărat printre personajele care au colorat fotbalul românesc post-decembrist.Începând cu anii 90, personaje precum Mitică Ciorbă ieșeau repede în evidență. Descurcăreț, uns cu toate alifiile, simpatic, mână largă față de cine trebuia (conducători de cluburi, antrenori, jucători de fotbal, ziariști), Mitică Ciorbă s-a numărat printre primii conducători…

Conserva de/cu carne

Bună dimi! În cele nouă luni de stagiu militar, petrecute în perioada septembrie 1987 – iunie 1988, îmi făcusem un obicei. Obicei?! Vorbesc prostii! Era deja un ritual, sfânt, satanic, nu mai conta!În fiecare duminică, după prânz, după „sectoare”, mă refugiam departe de tot și de toate, în compania unei conserve cu carne „Made in China”! Cântărea undeva la 250 de grame, iar pentru a o deschide aveam la dispoziție o cheiță, lipită de fundul conservei. Aveam grijă ca nu cumva să îmi lipsească în…

Amintiri din comunism. Sfinții Împărați Constantin și Elena

– Numele? – Dobre. – Prenumele? – Adrian. – Născut? – Da! – Nu te-am întrebat dacă ești născut. Văd că ești născut. – Aaaaa, scuze. 10 iulie 1967. – Părinții? – Am. – Nu te-am întrebat dacă ai, ci cum îi cheamă. – Am înțeles! Nicolae și Elena. – Ca pe…? – Da, ca pe … Dar nu sunt ei! Dialogul se repeta obsesiv înainte de 1989, ori de câte ori treceai pragul vreunei instituții de orice fel. Asta cu numele părinților era cea…

Mihai Cristache

A scris o pagină importantă din istoria echipei de fotbal Petrolul Ploiești, o istorie în care și-a câștigat definitiv un loc. A fost unul dintre cei mai fanatici petroliști din câți am cunoscut în această viață. Și am cunoscut câteva zeci de mii. Vreo 15.000 doar, așa, dintr-o dată, la o întâlnire pe vechiul Stadion „23 August” într-o zi de 21 iunie 1995. Petrolul, cu o echipă formată aproape exclusiv din prahoveni, cucerea Cupa României, primul trofeu al galben-albaștrilor după o pauză de aproape trei…

Rădoi. Mirel Rădoi

Nu am poză cu Mirel Radoi​, adică eu cu el, deși aș fi putut avea. Nu îmi place să mă bag în seamă. L-am apreciat însă întotdeauna pe Mirel, deși a jucat la Steaua. Deh, nimeni nu e perfect. Nu e o afirmație de complezență. Aveam abonament la Steaua, deși eram ziarist. Mi-l achiziționam doar pentru a vedea meciurile Stelei de la Tribuna a II-a a stadionului din Ghencea alături de câțiva prieteni, nu neapărat steliști, ci, mai degrabă, oameni morți după fotbal. Printre ei, Valeriu…

Hajrá FK! Hajrá Csíkszereda!

Asistam acum vreo 15-16 ani la unul dintre ultimele meciuri ale echipei de fotbal Rapid Miercurea Ciuc. Așa se numea atunci fosta AS Miercurea Ciuc, IUPS, Tractorul, VSK și, de prin 2010, când s-a reînființat, Futball Klub Csíkszereda Miercurea Ciuc. Pentru cei mai puțini avizați, Csíkszereda e denumirea orașului Miercurea Ciuc în limba localnicilor. După acel meci, câștigat de ciucani cu 3-0, și la care, aveam să aflu mai târziu, observator a fost nea Mihai Cristache, fost conducător al Petrolului și, iarăși ceva mai târziu,…

Ne batem joc de naționala României

Am fost la mai toate meciurile echipe naționale din ultimii 30 de ani. La cele de pe teren propriu, se-nțelege. Am fost însă și în deplasare. Ce frumos era până acum vreo 10-12 ani. Naționala României încă mai trezea patriotismul din românul de rând, ăla majoritar, educat, plătitor de taxe și de impozite, care agonisea adesea nu pentru concediu, ci pentru a fi prezent alături de o echipa de club favorită sau alături de echipa națională pe cine știe ce coclauri sau pe cine știe…

Cum vă amintiți de oameni doar atunci când ei nu mai sunt… ce ipocriți suntem…

Am răgușit, am înnebunit, am dat în apoplexie, tati, de când tot spun, de când tot scriu că suntem niște netrebnici ce facem degeaba umbră pământului… De când spun, de când tot scriu că ne doare sufletul doar atunci când ni se întâmplă nouă, personal, ceva. În rest, ne doare-n cur, tati… Ne doare-n cur de tot ceea ce se întâmplă în jurul nostru, de suferințele celor care merită, într-adevăr, milă, compasiune, ajutor… Nouă să ne fie bine… Restul nu mai contează… Îmi vine de multe…