Sunt singur în celula mea din Mexic. Prefer izolarea în locul oricărei companii. Astăzi nici măcar n-am deschis televizorul. Ce să văd? Cum sondajele îl dau câştigător pe ponta? Să-i văd pe gîdea, pe ciuvică şi pe badea sărbătorind pe mese victoria PCR la 25 de ani de la Revoluţie?
Dumnezeu însă, Dumnezeul ăla în care doar eu cred, pentru că, am uitat să vă spun, eu am un Dumnezeu al meu, doar al meu, nu mă lasă.
Îmi arată că există. Şi cum poate Dumnezeul meu să-mi arate că există, dacă nu transformând un vis în realitate, într-o realitate în care, sincer, nu mai credeam.
Pentru subsemnatul, alegerile de duminică reprezintă a doua mare bucurie din ultimul sfert de veac după naşterea fetelor.
Ceea ce se întâmplă de patru zile, e, aşa, o nebunie, ceva ireal. În afara faptului că un neamţ a câştigat alegerile prezidenţiale, România parcă a înnebunit.
Citesc şi, vorba aia, mă crucesc:
“Camera Deputaţilor A RESPINS proiectul legii amnistiei şi graţierii”
“Senatul a aprobat începerea urmăririi penale pentru Ecaterina Andronescu şi Şerban Mihăilescu
ICCJ dispune prelungirea arestului preventiv pentru Viorel şi Andrei Hrebenciuc”
“Senatorul Şerban Mihăilescu şi deputaţii Antal şi Popa, găsiţi incompatibili de ANI”
“Percheziţii la locuinţa din Comarnic a deputatului PNL Mircea Roşca, încheiate după aproape şase ore. Deputatul merge la DNA”
“Deputaţii Mircea Roşca, Ion Diniţă şi Ioan Adam, la ICCJ, pentru judecarea propunerilor de arestare”
“Deputatul Ion Diniţă, cercetat sub control judiciar în dosarul lui Aristotel Căncescu”
“Deputatul Ioan Adam, arestat în dosarul retrocedărilor din Bacău”
“Deputatul Mircea Roşca, arestat în dosarul de trafic de influenţă”
“Alina Bica, reţinută pentru 24 de ore pentru abuz în serviciu. Şefa DIICOT a făcut parte dintr-o comisie care a aprobat despăgubiri pentru un teren supraevaluat”
Asta cu şefa DIICOT chiar a pus capac. N-o cred! Dă-o-n mă-sa de treabă. E prea de tot…
Nu, e prea mult pentru patru zile de democraţie autentică fie ea doar şi pe hârtie.
Nu… Nu… e prea mult… Mă duc să mă culc, poate mă trezesc din visul ăsta tâmpit.
Adorm, gândindu-mă la Dumnezeul meu. Cu ce ţi-am greşit, Doamne, să-ţi baţi joc de mine în halul ăsta? Politică nu fac. Nu sunt membru de partid. Nici n-am fost dealtfel. E adevărat, în ultimele zile m-a luat valul şi-am scris pe teme politice mai mult decât Tolontan. Doamne, îmi cer iertare. Dar, te rog eu, nu mă mai amăgi.
Adorm.
Sunt într-o poiană. Nu e prima oară când în visele mele “mă trezesc” într-o poiană. Am impresia că, de fiecare dată, locul e acelaşi. Narcise în stânga, două tufe mari de iasomie în dreapta, ceva mai încolo nişte mesteceni, ca ăia din Doctor Zhivago.
Nici ţipenie de om. Sunt singur. Am impresia că am murit, că am ajuns în Rai, deşi sunt nevrednic de asta.
Caut iadul, ca alternativă, la refuzul meu.
Pentru asta las poiana în urmă şi cobor agale pe singura cărare aflată la vedere.
“A câştigat ponta, tati! La ce pana mea te aşteptai?”, mă trezeşte din ale mele un amic. Un amic, aşa se recomandă, deşi nu-l cunosc. Trece rapid pe lângă mine, prin dreapta mea, mai exact, şi dispare.
Ajung pe o stradă, într-un oraş oarecare. Mă opresc la prima vitrină şi văd pe cele 20 de televizoare scoase la vânzare acelaşi lucru. Ponta sărbătoreşte victoria în lupta pentru Cotroceni. Toate televizoarele sunt pe Antena 3. Nu, acum văd bine, nu sunt chiar toate.
Sunt şi pe TVR, şi pe Realitatea, şi pe Digi 24, şi pe B 1, pe toate. Dar cele mai multe sunt deschise pe Antena 3.
Ponta bate cuba cu Dragnea, îi mulţumeşte Dacianei, îi spune chiar că o iubeşte (am mai auzit asta parcă acum câţiva ani), se îmbrăţişează cu Gâdea, cu Badea, cu Ciuvică. Ăsta din urmă plânge. Stă în genunchi în faţa lui Ponta şi îi strigă, printre sughiţuri: “Am învins, stăpâne”. Dana Grecu e luată direct din platou cu Salvarea. I s-a făcut rău, n-a mai rezistat emoţiilor. Îi înţeleg pe ăştia de la Antena 3.
Undeva, într-un colţ de ecran, sunt imagini cu Iohannis. Nu e sonor. Discursul său scurt e titrat. Păi, vorba aia, e neamţ.
Un reporter transmite direct din Alexandria. Alţii transmit LIVE din Giurgiu, Roşiorii de Vede, Caracal, Craiova, Filiaşi (uite-l şi pe Leo de la Strehaia), Hunedoara, Vaslui. Oamenii, marea lor majoritate pensionari, aurolaci, asistaţi sociali şi ţigani, au ieşit în stradă pentru a sărbători victoria lui Ponta.
Demonstranţii, paşnici de felul lor, cer moarte intelectualilor, studenţilor, dar mai ales ălora din diaspora.
Mama lui Victor Ponta dă interviuri. Un coleg de grădiniţă al proaspătului preşedinte al României povesteşte cum Ponta era un lider încă de la grupa mică. Cică îi alinia pe copii atunci când aceştia cereau să meargă la budă.
Ponta mulţumeşte electoratului şi promite mărirea pensiilor, a ajutoarelor sociale, şi decretează următoarele şapte zile nelucrătoare pentru cei care vor face dovada că au votat pentru el.
Dragnea, omul din spatele lui Ponta (şi la propriu şi la figurat), nu se mai opreşte din oftat. Găseşte totuşi resursele necesare pentru a le răspunde reporterilor, care se calcă în picioare (la propriu şi la figurat) pentru a-i smulge fie şi un oftat sau câteva râgâieli marelui strateg.
“Acum, că am scăpat de tiranie, ţin să-i asigur pe cei care se află după gratii ca deţinuţi politici ai regimului Băsescu că (scuzaţi cacofonia, dar omul e emoţionat!) în următoarele zile vor merge la casele lor. Legea Amnistiei va fi aprobată mâine prin ordonanţă de guvern. Şi, mai anunţ că vor fi demarate lucrările la autostrada Zimnicea – Videle – Caracal, un drum de importanţă capitală în economia acestei ţări, o ţară atât de chinuită în ultimii zece ani”, zice, cu noduri în gât, Dragnea.
Oamenii strânşi în jurul meu vorbesc deja că Ponta şi-a făcut guvernul: Tăriceanu – premier, iar printre miniştri se numără Dan Diaconescu, CV Tudor, Kelemen Hunor, Mihai Gâdea, Mircea Badea, Sebastian Ghiţă şi Mugur Ciuvică, ultimul cică la economie.
Plec bulversat spre primul internet-cafe. Nu mai am răbdare până acasă. Internetul pe telefon nu merge. Se aude că a căzut din cauza diasporei. Golanii ăia, care, după ce că au plecat din ţară, vor să voteze pentru noi. Cu ce drept?
Citesc pe pagina Evenimentului zilei, ziarul la care am lucrat atâta amar de vreme, dar la care n-am avut inspiraţia să rămân, un editorial al domnului Ion Cristoiu. De fapt e un interviu luat “marelui ziarist” de un alt “mare ziarist”, Dan Andronic. Cristoiu explică faptul că românii au ales cu inima, că alegere mai bună decât cea a lui Ponta nu putea fi făcută. Tot în Evz, părintele Daniel spune că Dumnezeu şi-a arătat din nou faţa către români.
Ăia de la Adevărul îşi pun cenuşă în cap. Alte ziare nu mai există din păcate în România. Intru pe site-urile aşa-zis independente. Unele îmi dau cu “Server not found”. Au închis laşii. Ăştia erau slugile lui Iohannis şi ale agenturilor străine. În rest, toată lumea salută victoria lui Ponta.
Mă duc acasă. În Mexic, nea Florian, vecinul meu de palier, conduce manifestaţia locatarilor de pe Aleea Cioplea. “Ţi-am zis vecine? Ţi-am zis? Ţi-am zis că iese Ponta? Păi doar nu-l alegea lumea pe ăla de a vândut copii şi şi-a cumpărat şase case? Hai, bagă-te încoace, că nu spun că ai votat cu Iohannis ăla, că altfel nu îi pot spune”, strigă la mine nea Florian.
Mă refugiez în celulă. Pe TVR cântă Corul Armatei. Pe Pro TV e un film în regia lui Sergiu Nicolaescu. Telejurnalele salută la unison victoria lui Ponta.
Închid televizorul. Degeaba însă. Vecinii au scos la ferestre televizoarele, aşa că sunt la curent cu tot ce se petrece în ţară. Nu contează că de două zile în Mexic nu e căldură, nu curge apa caldă… Ăla cu buticul din colţ dă bere la liber. Cică a şters datoriile istorice de pe caietul său studenţesc.
Îmi reamintesc ceea ce i-am zis bunului meu prieten Sorin Breazu acum câteva luni: “Tati, dacă iese Ponta, plec în Bulgaria. Aflu însă că Podul Prieteniei de la Giurgiu e blocat. De fapt, toate punctele de frontieră, am înţeles, sunt închise.
Mă bag în pat şi mă rog să adorm. Măcar să visez ceva frumos. Nu ştiu ce anume. N-am temă.
Şi Dumnezeu îşi face milă de mine.
Adorm.
Şi visez. Visez că tocmai m-am întors de la Crevedia, unde am dus fetele. Acolo s-au mutat ele cu mama lor. Şi mai visez că îmi e teamă să deschid teleizorul ca să nu văd rezultatele alegerilor prezidenţiale, dar mai ales chinurile românilor din diaspora, care vor şi ei să voteze. N-aş mai suporta. În primul tur am plâns.
“Tati, uită-te, e bătălie mare, învinge Iohannis”, îl aud la telefon pe Sorin. Nu îl cred. “Tati, ar fi prea frumos”, mai apuc să zic.
Îmi iau totuşi inima-n dinţi şi deschid televizorul. Mai aunt 15 minute până la ora 21.00. Număr secundele, minutele… Trec ca anii…
“Rezultatele în urma sondajelor de opinie indică o victorie a candidatului Klaus Iohannis”, aud din difuzoare. Mă ciupesc, să văd dacă într-adevăr visez ori ba.
Deschid net-ul. Funcţionează. Citesc reacţii, ascult declaraţii.
E incredibil! A câştigat Iohannis. Cum dracului au votat românii un sas?! Şi de altă religie!
Doamne, chiar îţi baţi joc de mine?
Au trecut de atunci mai puţin de patru zile. Ăia de l-au pupat în cur pe Ponta până la disperare, îi fac acum curte lui Iohannis.
Dar citesc:
“Camera Deputaţilor A RESPINS proiectul legii amnistiei şi graţierii”
“Senatul a aprobat începerea urmăririi penale pentru Ecaterina Andronescu şi Şerban Mihăilescu
ICCJ dispune prelungirea arestului preventiv pentru Viorel şi Andrei Hrebenciuc”
“Senatorul Şerban Mihăilescu şi deputaţii Antal şi Popa, găsiţi incompatibili de ANI”
“Percheziţii la locuinţa din Comarnic a deputatului PNL Mircea Roşca, încheiate după aproape şase ore. Deputatul merge la DNA”
“Deputaţii Mircea Roşca, Ion Diniţă şi Ioan Adam, la ICCJ, pentru judecarea propunerilor de arestare”
“Deputatul Ion Diniţă, cercetat sub control judiciar în dosarul lui Aristotel Căncescu”
“Deputatul Ioan Adam, arestat în dosarul retrocedărilor din Bacău”
“Deputatul Mircea Roşca, arestat în dosarul de trafic de influenţă”
“Alina Bica, reţinută pentru 24 de ore pentru abuz în serviciu. Şefa DIICOT a făcut parte dintr-o comisie care a aprobat despăgubiri pentru un teren supraevaluat”
Bă, e vis sau ce pana mea e?!