“Baricadele” lui Andrei Crăciun

Andrei 4 Andrei 3  Andrei 1

A sosit, în sfârşit, ziua cea mare! Andrei Crăciun, pe care nu vreau să-l pup în fund, au făcut-o prea mulţi, îşi lansează volumul de “jurnalism, eseu, idei”, intitulat “Baricadele”.

Mi-am făcut programul astfel încât să fiu alături de unul dintre cei mai talentaţi jurnalişti-scriitori ai României post-decembriste într-unul dintre momentele importante ale existenţei sale. Iar Andrei Crăciun îmi e, pe deasupra, şi prieten.

M-am eschivat elegant tuturor încercărilor lui Andrei de a apărea în faţa camerei pentru a vorbi despre iminenta lansare. Am zis să-i las pe alţii.

Alerg după un nenorocit de “330”, unul dintre cele mai proaste trasee din istoria RATB-ului. Cu puţină şansă, îl prind. “Nu mai schimb până la Casa Scânteii”, îmi zic în gând. Afară stă să plouă. N-am umbrelă. Şi nici altceva să mă apere de ploaie.

“Combinaţia” e programată să aibă loc la ora 15.30, la “Romexpo”, în pavilionul “C”, acolo unde se desfăşoară în aceste zile un târg de carte. Cine dracului mai cumpără cărţi în ziua de azi? La cât costă o carte, cei mai mulţi români preferă să recitească sau să se uite la TV, unde oferta e fără număr.

La “Arcul de Triumf”, autobuzul merge spre Mănăstirea Caşin, acolo unde am botezat fetele acum 9 ani şi jumătate. Apoi trece pe lângă Institutul Agronomic. Mă trec fiorii. Arunc o privire spre “Tineretului”, acolo unde am petrecut aproape un an pe vremea când eram student, evadând din căminele îngheţate şi neprimitoare, pentru a gusta din normalitate. Pe bani grei însă!

Autobuzul meu ajunge la capăt. O apuc spre “Romexpo” trecând pe lângă fostul “Sofitel”, ridicat după 1989 pe locul unor cârciumi ce mi-au marcat anii studenţiei.

Intru pe poartă. Nu se percepe vreo taxă, deşi sunt montaţi turnicheţi. Las în dreapta un pavilion, unde iarna trecută, la o mocăciune, la lansarea oficială a Daciei Duster, m-am înecat cu un os de peşte şi am crezut că voi muri! Parcă revăd filmul.

În faţa pavilionului central e haos. Se face, printre altele, aerobic. Muzica e dată la maximum. Se aude probabil de la Ploieşti.

Lângă “C”, pavilionul “C”, miros de şaorma, de mici! Îl întrebasem pe maestrul Andrei Crăciun cu o oră mai devreme: “Tati, să vin mâncat?!”.

Găsesc rapid standul Editurii Humanitas, cea la care Andrei şi-a scos cartea. Pe afişul editurii, numele şi figura lui Andrei Crăciun stau alături de cele ale lui Dan C. Mihăilescu, Vladimir Tismăneanu, Mircea Cărtărescu, Lucian Boia, Neagu Djuvara! Superb!

Dau nas în nas cu eroul principal! “Ai venit, tati!”, mă întâmpină Andrei, emoţionat din calea afară. Nu din cauza mea, ci a evenimentului. “Am venit, tati!”, i-am răspuns.

Figuri, multe cunoscute, aglomerează zona rezervată Editurii Humanitas. Alin Paicu, Laurenţiu Manolache, primii mei şefi de la Evz, Horia Ghibuţiu, Cartianu, eternul Grigore Cartianu, mai tinerii Cristian Delcea, Ionuţ Stănescu, Mihai Voinea. Ultimului îi cer scuze oficial pentru că nu i-am onorat invitaţia la nuntă: “Tati, am fost la finala Ligii Campionilor. N-am avut încotro”.

Circulă zvonuri că lansarea “Baricadelor” va întârzia o oră. Hai, o jumătate de oră. Am timp să cumpăr cartea. 29 de lei. Cu bon fiscal. “Tati, mergeţi de cumpăraţi, să contribuim la bunăstarea lui Crăciun”, îi încurajez pe câţiva nehotărâţi. “Stai liniştit, banii se duc la Liiceanu”, îmi răspunde un amic.

Începe evenimentul. Mai repede decât se preconiza, astfel încât unii dintre cei care au venit la lansare sunt surprinşi la fumat. Radu Paraschivescu şi Florin Piersic (ăla micu’) stau alături de Andrei Crăciun. Oameni grei! Ca în orice astfel de ocazii, autorul e “periat”. De data asta însă cu cuvinte alese!

Cu vocea tremurândă, Andrei zice şi el ceva. Uită să ne spună ce scrie în “Baricade”! Apoi se apucă de dat autografe pe cărţile cumpărate de la faţa locului. Andrei pare acum ceva mai destins. Alături de nume mari, sunt prezenţi un taximetrist şi alte câteva persoane modeste la prima vedere, dar care au vrut să nu rateze momentul. Facem coadă la masa la care Crăciun împarte cu generozitate autografe. Maestrul e depăşit de evenimente. Nu s-a aşteptat la atâta lume. E şi mama lui acolo. E ultima la autograf!

Cred că a fost lansarea care s-a bucurat de cea mai mare afluenţă de public. Cel puţin cât am staţionat eu în târg.

Îmi iau la revedere de la Andrei şi de la ceilalţi şi îl extrag din mulţime pe Ionuţ Stănescu, care a auzit că merg la Ploieşti şi n-a vrut să rateze ocazia pentru a se “înturna la domiţiliu” rapid şi în condiţii civilizate.

Am în geantă “Baricadele” lui Andrei Crăciun. Răsfoiesc din mers cartea. Omul ăsta are o uşurinţă în a scrie enervantă! Andrei ar putea scrie cărţi de calitate cu rapiditatea cu care Ilie Dobre şi-a publicat inepţiile, dar nu o face. Respectă prea mult scrisul.

Trecem pe lângă nişte schele ruginite, în fapt nişte construcţii începute şi neterminate, nu departe de Pavilionul Central de la “Romexpo”. Mă uit din mers pe afişul şantierului. “Termen de execuţie august 2009”. România, te iubesc! Niciodată nu vom duce lipsă de subiecte, noi, ăştia care gustăm din plin realitatea!

One thought on ““Baricadele” lui Andrei Crăciun

  1. Am auzit de multe ori de ziaristul – scriitor Andrei Craciun. In presa i-am vzut multe articole, dar nu am cunostinta de cartile scrise de dansul. Imi puteti da cateva titluri?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *