Meciul Romania – Olanda a aprins imaginatia bolnava a multor romani. Iubitori sau nu de echipa nationala. Cu totii insa partizanii blatului. Au dat fel de fel de exemple anterioare, fara nici o legatura cu subiectul, si in care confundau termenul “blat” cu cel de “gentelman’s agreement”. Ce fac altii, pe afara, se numeste “gentelman’s agreement”. Mare deosebire intre blat si “gentelman’s agreement”. Imediat dupa meciul cu Italia, pe care nationala lui Piturca l-a avut in mina, desi nu merita sa-l cistige (dar nu mai conteaza) au inceput calculele, socotelile, scenariile. “Gata, suntem calificati. Olanda ne va da meciul”, a fost maxima favorita a celor aflati in intimitatea si in preajma nationalei Romaniei. Si aici ii includ pe oficialii frf, pe “prietenii” fotbalistilor si pe jurnalistii de casa. Au urmat telefoane la Viena, rezervari de hoteluri in capitala Austriei, salutari acasa. “Ba, Ioane (n.a.-Lupescu), de ce doar 7.000 de bilete pentru romani in sferturi, ba? Fa rost de mai multe”, il soma Mircea Sandu pe aghiotantul sau, cu 24 de ore inaintea marii confruntari cu Olanda. Ziaristii din jurul nationalei si atirnatorii federali le inoculasera fotbalistilor ideea ca totul va fi bine. Ca, indiferent daca vor transpira sau nu, se vor califica mai departe. Ce conta ca puteam ajunge chiar in finala doar cu egaluri (traiasca loviturile de la 11 metri, de care, insa, n-am avut parte). Am parut penibil, sunt sigur, facind, la un moment dat, chiar o criza de nervi in timp ce le explicam oamenilor ca olandezii nu au in cultura cuvintul “blat”. Ca nu vor face nici o concesie nici daca ar intilni in sferturi selctionata Braziliei din toate timpurile, cu Pele, Zico si Ronaldinho in zi de gratie. Nu m-a crezut nimeni. A ris toata lumea de mine. Dupa prima repriza, hohotele de ris s-au intetit. Am fost aratat cu degetul, ca dusman al poporului (fara legatura cu subiectul!) si am fost la un pas de a parasi tribuna stadionului din Berna. “Uitati-va, ba, Robben, fratele lui Mutu, nici nu a vrut sa dea gol”, bombanea un angajat al TVR, “prieten” al tricolorilor. Un oficial al FRF, aflat linga mine, la masa presei, zimbea satisfacut. “Ce drakului, ma. Voi nu vedeti ca olandezii nu vor sa ne dea gol. Van Basten a facut echipa strimb”, comenta omul. Am tacut. A venit repriza a doua. Apoi golurile Olandei. Apoi tacerea atirnatorilor din jurul nationalei. Apoi conferinta de presa, cu un selectioner care nu intelegea nimic. Mi-am permis sa fac din conferinta de presa un mic dialog cu Piturca. Daca tot nu punea nimeni intrebari, am pus eu. L-am intrebat despre blatul inchipuit care le-a luat mintile tricolorilor. A zis ca e doar in imaginatia mea. Ca nimeni nu s-a gindit ca Olanda o va lasa mai moale. Nasu Sandu insa ii asigurase pe toti ca va fi in regula. Cele scrise nu se doresc a fi o scuza pentru tricolori, ci un nou argument cu privire la starea precara a mintilor unor romani formatori de opinii sau gestionari ai unor bunuri nationale, asa cum este nationala Romaniei.
PS:
1. M-am bucurat pentru Van Persie ca a marcat. A avut un sezon agitat, din cauza accidentarilor, iar acum e pe val.
2. Mi-a parut rau de unii dintre tricolori, care ar fi meritat sa mearga mai departe. Chivu e unul dintre ei.
3. Bravo din nou fanilor romani.
am ramas cu un gust amar dupa cest euro.am fost cea mai slaba echipa din competitie.pana si grecii au jucat mai ofensiv ca noi.
Hehe:)
Si eu m-am bucurat pentru Van Persie. Omul ne-a aratat cum se joaca fotbalul adevarat, ca sa nu mai vorbesc de stopul lui Toni de la penaltyul Italiei cu Franta.
Una peste alta, m-am incapatanat sa cred ca vom reusi mai mult si sa contrazic pe toti cei care au prezis ca nu vom lua decat un punct la europenele astea. L-am auzit pe Dinu dupa meciul cu Olanda spunand ca romanii sunt un popor destept si nu pot fi pacaliti. Pai daca am ajuns sa ne uitam in gura lui Dinu Kosice, inseamna ca un popor ca noi meritam o echipa ca asta. Nu vreau sa intru in detalii, dar suntem o tara de rahati pesimisti, parveniti si nu in ultimul rand calici. Am inceput prin a ne da sanse la un punct, pentru ca in final sa fim suparati ca nu am castigat grupa, ca nu am batut Franta si ca a rata Mutu penalty-ul.
In fine, si eu am ramas cu un gust amar dupa aces euro, dar nu din cauza jocului, pentru ca am facut tot ce-am putut cu ce-am avut. Gustul amar mi l-au indus toti parazitii care s-au adunat in Piata Constitutiei, cu femeile care habar n-au in ce culoare jucam, vopsite in rosu-galben si albastru si chititi pe scandal, paraziti care au devenit suporteri peste noapte.
In aceste conditii, jocul a trecut pe planul secund. N-are rost sda-l mai comentez, pentru ca in tara asta, toti se pricep la fotbal si politica, toti tin cu Romania si Oprescu.