Un prieten, Bogdan Gherasim (alias Ronaldo), ma certa ieri ca nu scriu pe blog nimic despre box. “Mai faci si un magazin saptaminal la Sport 1, sa-ti fie rusine”, a fost finalul reprosului. N-am vorbit chiar niciodata despre box pe acest blog. A fost o scapare. Ce rost are insa sa iti dai cu parerea despre o disciplina care nu face rating la noi decit ocazional. Din respect pentru marii campioni de afara? Cred ca macar pentru ei si tot trebuie sa mai bagam in seama boxul. Un sport dur, fara indoiala. Nu e un sport pentru domnisoare, chiar daca mai vedem din cind in cind doua fete, ajunse accidental in ring, care se paruiesc ca la coltul strazii intr-o lupta care are prea putine in comun cu boxul. Acum o saptamina i-am tinut pumnii marelui campion Evander Holyfield in confruntarea cu … nici nu stiu cum sa-l numesc … rusul Nikolai Valuev. Am sperat pina in ultima clipa ca cei trei judecatori vor aprecia boxul si nu forta bruta masurata in kilograme si metri. M-am inselat. La 46 de ani, Evander a avut sansa de a readuce titlul mondial, fie si cel WBA, lumii din care a coborit pret de 12 reprize. N-a fost sa fie. De ani buni, categoria grea, considerata categoria regina a boxului profesionist, e o rusine. Odata cu retragerea marilor campioni, iar aici ii amintesc pe Lennox Lewis, Evander Holyfield, George Foreman si mai ales pe “Iron Man” Mike Tyson, categoria grea a fost invadata de pugilisti din fosta Uniune Sovietica. Mari cit casa, cu un bagaj tehnico-tactic mai mult decit precar, “comunistii” se regasesc astazi in prim-planul categoriei grea. Din primii 14 grei, 7 sunt din fosta Uniune Sovietica. Pe fratii Kliciko, parca i-as ierta. Sunt pugilisti buni. Atit de buni intr-un ocean de medicritate, incit Vitali isi permite luxul sa urce in ring dupa patru ani de pauza si sa-l deposedeze fara probleme de titlul mondial pe nigerianul Samuel Peter.
Imi e dor de greii adevarati… La KO TV, emisiunea mea de pe Sport 1, saptaminal, pe linga actualitatea din ringurile profesioniste, am ocazia sa-i admir pe campionii de ieri. Nu doar de la categoria grea. Si va marturisesc sincer. Imi dau lacrimile uneori cind il vad pe Tyson sau pe Ali sau pe Foreman sau Holmes sau Spinks. In urmatorul “episod” rezervat boxului pe acest blog va voi vorbi, fara nostalgie de data asta, despre Antonio Margarito, Miguel Angel Cotto, Carlos Baldomir, Artur Abraham sau Joel Casamayor (sa ma ierte fanii celor pe care nu i-am trecut aici).
curios, in top 50 al celor mai buni boxeri , realizat de espn, cel mai important canal sportiv din SUA, Tyson e in ultimii 10. Singurii din generatia noastra prezenti in top sunt holyfield, julio chavez, retras de altfel, de la hoya si penibilul mayweather (48). cred ca asta n-avea ce sa caute in top.
la 46 de ani, holyfield a fost mai agil decat greseala umana numita valuev. probabil li s-a parut arbitrilor un cliseu prea mare sa acorde un titlu unui boxer de 46 de ani, dar asta e, mai greseste lumea.