Bună dimi, tati! Bună dimi, Craiova! Bună dimi, Sibiu!
Azi e finala Cupei României la fotbal! Știu, dacă nu e nicio echipă din București, finala Cupei e, așa, apă de ploaie. Desigur, pentru bucureșteni. Nu, însă, pentru toți. Mai știu și băieți buni!
De pământ din provincie, de la Nord de Capitală, știu cel mai bine ce e acum în sufletele oltenilor ori ale sibienilor iubitori de fotbal, iubitori de Universitatea, de Hermannstadt, chiar dacă ultima e mai nouă, mai puțin reprezentativă ar spune unii, dar la fel de sibiană ca precedentele.
Știu că mulți dintre voi nu ați dormit azi noapte. Știu cum e. Am trăit asta în 1995 și în 2013. Știu că v-ați pus în bagaje, pe lângă merinde, multe speranțe, nenumărate povești și, mai ales, frumos. Mult frumos.
Mai știu că oltenii vor fi mult mai mulți decât sibienii azi în tribunele celui mai mare stadion al țării, așa cum am fost noi, ploieștenii, în 2013.
Oltenii trebuie să fie prezenți azi la stadion, ori în fața televizoarelor, a radiourilor sau a calculatoarelor pentru că îi obligă istoria. Îi obligă anii ăia mulți de suferință, îi obligă memoria celor care i-au făcut să iubească această echipă, îi obligă ceva ce numai un fan adevărat poate explica.
Scriu aceste rânduri cu gândul la un mare fan al Universității Craiova. Îmi e unul dintre cei mai dragi prieteni, deși nu ne-am văzut decât o dată în viața asta. Scriu cu gândul la prietenul Florin Jianu, care va urmări meciul, pe net, de departe, din Afganistan. Știu cât și-a dorit să fie azi în tribunele de pe „23 August”. Va avea însă „fo” câteva zeci de mii de reprezentanți, printre care fiul său cel mare, David, care îi va povesti la întoarcerea în țară cum a fost la finala Cupei.
Așa că, Bună dimi, Kandahar!
Am comentat în acest sezon la Digi Sport multe meciuri ale celor de la Hermannstadt, o echipă frumoasă, ambițioasă, reprezentantă a unuia dintre cele mai frumoase orașe din țara asta. Deși pornește cu șansa a doua, Hermannstadt e o nucă tare. Să nu ziceți că nu v-am spus!
Astăzi voi fi acolo, pe „23 August”, la finala Cupei României! Voi fi, din nou, crainic la finala Cupei! Este a treia finală bifată într-o singură săptămână după finala Cupei Moldovei, Milsami – Zimbru, finala Cupei României U17, Viitorul – UTA! Am scăpat Liga Campionilor de la Kiev. Nu îmi pare însă rău!