BUNDESLIGA

Le povesteam unor nemţi, fani ai Borussiei şi ai rivalei Schalke, la o bere, că în România este de neconceput să vii pe stadionul “duşmanului” altfel decât păzit de poliţie, circulând pe un traseu bine stabilit, ca animalele. Le-am mai spus că, înainte de 1989, în comunism adică, şi la noi lucrurile erau ca la ei. Adică normale. Măcar din acest punct de vedere. Nemţii mei nu au zis nimic. Ascultau şi se minunau. Credeau, probabil, că bag în ele.

Am văzut şi sâmbătă, de această dată n-am mai fost la fel de surprins ca anul trecut, cum, la un mare derby, poţi venii în mod civilizat, cu nevasta, cu copilul, cu soacra, chiar dacă echipa ta evoluează în deplasare. Fără frica de a fii măcelărit ori batjocorit. Am văzut sâmbătă, la Borussia – Schalke, respectul, bunul simţ şi disciplina nemţilor. Chiar dacă, uneori, înecate în aburii alcoolului, a berii care curge în valuri pe stadioane înainte, în timpul şi după terminarea meciului. Am văzut cum lumea benficiază, contra cost, de locuri de parcare civilizate, fără să calce spaţiile verzi, fără să blocheze sensuri de mers. Am văzut cum 80.000 de oameni crează o atmosferă aproape unică în Europa.