Bute, Oltchim şi mândria de a fi sau a nu fi român

L-am urmărit pe Bute pe internet duminică dimineaţă, ascultându-l în acelaşi timp pe Adrian Fetecău la Radio România Actualităţi chinuindu-se să transmită ţării prin intermediul unui telefon mobil. M-am uitat pe ferăstruica de net la cele două reprize şi jumătate ale bătăliei ca un copil care trage cu ochiul pe gaura cheii în speranţa că va vedea şi el un picior sau vreun spate gol de femeie. Mi-a fost un pic ruşine. Un pic mai mult. Ruşine că sunt cetăţeanul unei ţări care nu găseşte resurse să achite transmisia unui meci văzut în Statele Unite de câteva milioane de plătitori. Un meci în care boxa un alt cetăţean al acestei ţări, căruia reprezentanţii diplomatici ai României peste hotare ar trebui să-i doneze salariile.

Mândria naţională, făcută praf la 5 dimineaţă, mi-a revenit spre seară, când fetele de la Oltchim le-au bătut pe unguroaicele alea frumoase de la Gyor şi s-au calificat în finala Ligii Campionilor, o finală confiscată rapid de Bucureşti. Apropo de semfinala de la Vâlcea. Am tot criticat comentariile de la TVR. Am ascultat duminică la Pro TV cel mai slab comentariu din ultimii ani, un comentariu asigurat de doi băieţi cu un bagaj de cuvinte de criză, sărăcăcios. Printre altele, cei doi comentatori au spus atât de multe ori “finala Ligii Campionilor” încât urăsc acest termen. Cele trei cuvinte au fost spuse în ultimele 10 minute ale partidei de 1.362.706 ori.

S-au disputat şi meciurile din prima manşă a semifinalelor Ligii Campionilor. Inter – Barca a fost pe TV 2, un post maghiar, unde comentatorii, atât cât am înţeles, şi-au făcut treaba fără să ţipe, fără să obosească telespectatorul. Mai mult, aveau voci plăcute! Bayern – Lyon a fost, ca de obicei, pe SAT 1. Şi, pentru cei care au preferat totuşi TVR 1 (apropo, nici nu ştiu cine a comentat), vă jur, am văzut la unguri şi la nemţi nişte studiouri înainte şi după meciuri, vorba ProTVului, jos pălăria.