Continui să mă uit la Eurovision. Mai mult, aşa, ca să văd cât de mult a decăzut acest concurs în ultimii ani. Din competiţia care lansa cântăreţi adevăraţi şi piese nemuritoare, Eurovision-ul s-a transformat într-o scenă a propagandei prostului gust, al imposturii şi al depravării.
Minorităţile de tot felul îşi fac reclamă pe spinarea Eurovisionului, în cârdăşie, fireşte, cu organizatorii.
Sâmbătă seară a fost din nou finală la Eurovision. Am văzut o locaţie absolut impresionantă. Atât a fost impresionant la concursul din acest an. În rest… Sunt dezamăgit de reacţia spectatorilor şi a concurenţilor, spectatori deopotrivă atunci cînd nu se aflau pe scenă, care au huiduit ca la fotbal ori de câte ori se aducea în discuţie Rusia. De parcă la Eurovision ar fi cântat Vladimir Putin.
În schimb au aplaudat ca nişte retardaţi mizeriile prezentate în concurs şi mai ales “marele câştigător”…
De mai bine de 24 de ore citesc, pe diversele reţele de socializare, comentariile cu privire la ediţia din acest an a Eurovisionului. Cele mai multe sunt sincere şi, în acelaşi timp, mult mai de bun simţ decât huiduielile şi fluierăturile de la “B&W Hallerne” din Copenhaga.
Eu, care văzusem şi semifinala sau semifinalele de vineri, eram sigur de câştigător. Concursul ăsta e, de ani buni, aşa cum aminteam mai devreme, doar o metodă de propagandă. De tot felul…
Nu vreau să comentez prea mult. Mă bucur că organizatorii au programat concursul noaptea, târziu, astfel încât cei mici să nu se mai afle la ora aia în faţa televizoarelor. Dacă stau însă să mă gândesc bine, am impresia că şi pe vremuri Eurovisionul se desfăşura tot noaptea târziu.
Dar atunci câştigători erau ABBA (1974 şi 87), Johnny Logan (80), Nicole (82), Celine Dion (88) sau Toto Cutugno (90).
Acum…
Constat că, pe măsură ce “evoluăm”, de fapt “involuăm”. Noi, ca omenire, la asta mă refer. Suntem singura specie de pe această planetă care îşi cară cu ea balastul genetic. Nicio altă specie nu face asta.
Nu spun că evoluţionismul lui Darwin, bazat pe selecţia naturală şi lupta pentru existenţă, ar trebui aplicat şi la om, deşi, dacă stau bine şi mă gândesc, până la urmă tot despre asta vorbim.