CONAIR – Avionul atârnătorilor!

A decolat în această dimineaţă de la Craiova spre Firenze un avion! La bord cică sunt fotbalişti. Aiurea, ăia sunt de faţadă! Cică au meci mâine în Cupa UEFA. Pardon, Europa League. Pe cine interesează? Se aude că mai sunt şi ceva foste glorii ale Unversităţii Craiova. Ce legătură au cu Pandurii, habar nu am. Nu mai contează. Şi fostele glorii sunt de faţadă. Avionul e plin de atârnători, din toate domeniile de activitate, oameni care pun botul la o excursie pe care o poţi…

Ce îţi e viaţa asta! Crainic pe “Arena Naţională”!

Îmi amintesc, de parcă ar fi fost ieri, o discuţie cu mama, Dumnezeu s-o odihnească, avută în vara premergătoare plecării mele la şcoală, în clasa întâi. Aveam doar 6 ani. Era în vara anului 1973. Ca orice copil, mai minţeam. Nu e vorba însă de vreo formă incipientă de mitomanie. Era pur şi simplu ceva copilăresc. Se spune că cei care mint au o imaginaţie, aşa, aparte! În minte, în acelaşi timp,  aveam proaspătă imaginea lui Pinochio. Încă mai credeam în Pinochio, în Moş Crăciun,…

Și fetele joacă fotbal, nu-i așa?

Fotbalul nu mai e de mult un sport practicat doar de bărbați. Tot mai multe fete, inclusiv în România, bat mingea în cadru organizat! E ora 17.50. La „balonul” de pe Metalurgiei, antrenamentul e pe sfârşite. O puştoaică de vreo 10-11 ani marchează spectaculos, după care se aruncă pe genunchi, aşa cum a văzut la televizor că fac marii fotbalişti. Sunt vreo 20 şi ceva de copii ai Asociaţiei Sportive Tinere Speranţe. Băieţi şi fete! Ultimele sunt, normal, în inferioritate. Împărţiţi în patru echipe, copiii…

Despre fotbal. Despre jurnalism

L-am rezolvat pe Rui Pedro! Rui Pedro e băiatul ăla despre care am scris în finalul postului anterior. Între timp am admirat-o pe Borussia Dortmund, o echipă, îndrăznesc să spun, pe alocuri mai spectaculoasă chiar şi decât Barcelona. Am zis pe alocuri. Poate doar Şahtiorul lui nea Mircea să le depăşească. Pe amândouă! Astă-seară am butonat. Şi iar am auzit comentarii proaste. Peste tot. Nu îmi mai e teamă să spun ce gândesc, mai ales aici, pe blogul meu. M-am săturat să ascult toţi neaveniţii…

Vai mama noastră. Comentariul de la România – Belgia, moartea pasiunii

Am băgat meciul România – Belgia pe online. Aşa că n-am avut încotro şi m-am văzut obligat să stau pe Antena 1 şi să mă “delectez” cu gafele lui Gardoş, cu hei-rup-ul şi cu bulanul tipic tricolorilor. În plus, mă aşteptam însă, a trebuit să ascult comentariul meciului. Deşi de ani buni mi-am format un reflex şi pot să mă uit la un meci fără să aud comentariul, acum, mărturisesc, mi-a fost imposibil să fac abstracţie. A fost dezastru. Un dezastru anunţat, repet. Încă o…

La Bansko! Ca la Montevideo în 1930!

Nu m-am ţinut de cuvânt şi n-am mai scris nimic de la Bansko. Au fost mai multe motive care au afectat blogosferica noastră relaţie. În primul rând net-ul, care a căzut după doar câteva ore de la sosirea noastră în frumoasa şi minunata staţiune Bansko. Doar la recepţie aveam semnal, aşa că m-am liniştit. Îmi place să scriu în intimitatea camerei, aşa cum fac acum. După prima zi m-am rupt… Trei meciuri într-o singură zi, prea mult pentru un bătrân de 45 de ani, care…

Mare meci mare: a IV-a G – a IV-a A 1-0 după penalty-uri!

Cât timp fetele lu’ tata au fost la Canguraş, eu am frecat duda prin curtea şcolii 195, acolo unde învaţă Ana Larisa şi Maria Alexandra. Cică e cea mai bună şcoală din zonă, din Sectorul 3. Şi cred că aşa este! În săptămâna premergătoare vacanţei, nu s-au mai făcut ore. Elevii, nu doar de la Şcoala 195, şi-au făcut de cap în mod organizat. După părerea mea tot haos a ieşit! Singurii concentraţi la materia de zi cu zi au fost cei care au participat…

Sărut mâna, nea Radu!

Îmi doresc al dracului de mult să nu mai scriu despre fotbal. Despre fotbalul românesc, se-nţelege. M-am săturat de toţi parveniţii şi de toţi lacheii lor. M-am săturat de ştiri previzibile, pupincuriste şi bombastice, de ziare pline de voma rătăciţilor printr-un fenomen altădată digerabil, de emisiunile comandate sau, mai rău, prost făcute. M-am săturat.  Azi aş fi vrut să fiu la Vâlcea să aplaud jocul Oltchimului. Am făcut-o până la urmă, dar din bucătărie, ţinând live pe evz.ro scorul unui meci unic în istoria recentă…

Borussia Dortmund

Petrolul rămâne echipa mea de suflet. Prima, cea mai mistuitoare şi unica mare dragoste. Am făcut această precizare, încă de la începutul postului, ca să nu avem discuţii ulterioare pe această temă! Am simpatizat de-a lungul timpului cu o mulţime de echipe, fără ca iubirea pentru Petrolul să aibă de suferit. Au fost aventuri, de o noapte, de o vară, de un sezon. După consumarea acestor relaţii efemere, tot la Petrolul m-am întors. Îmi place să cred despre mine că sunt statornic în relaţii, indiferent…