Noua Zeelandă – Franţa. Cronică de meci

Ce ciudat pare Auckland-ul după două săptămâni petrecute în insula de sud şi în sud-ul insulei de nord. Ce formulare! Parcă tot Pacificul şi-a trimis reprezentanţi aici. Dar chiar şi-a trimis. Şi nu doar Pacificul, ci şi India, şi China. Hotelul în care stăm, undeva în apropiere de aeroport, e al unor indieni! Lăsăm bagajele şi ne grăbim să mergem la meci, la Noua Zeelandă – Franţa. E a treia etapă în faza grupelor la Cupa Mondială. Iar noi plecăm acasă. Stăm uneori şi ne…

Noua Zeelandă e istorie. Înapoi, acasă, în Sălăjan.

Am pus valiza în mijlocul sufrageriei şi am răsturnat-o. Şi, surpriză, am găsit portofelul! Acolo îl ascunsesem dimineaţă, înainte să mergem la micul dejun la Jumeirah. Am pus mâna pe telefon şi i-am dat mesaj Andreei. Am rugat-o să le ceară scuze celor de la Jumeirah! Fetele mele şi-au primit cadourile. Din Australia, de pe aeroportul din Sydney au aterizat în Sălăjan un cangur şi un urs koala! Plus două tricorui superbe, cumpărate de Cipic, având imprimate aceleaşi personaje. Din Noua Zeelandă, o oiţă şi…

Noua Zeelandă. Încă un pic şi ajungem acasă. Istanbul şi Nevena.

Zburăm tot cu Emirates până la “Stanbul”. De această dată nu mai e A380, ci un 777 parcă, un Boeing. Stau alături de două australience, trecute de prima tinereţe, dar simpatice. Cele două merg la Istanbul, acolo de unde îşi vor începe vacanţa, o vacanţă care înseamnă Istanbul, vapor, Cipru, Creta, Grecia! Şi toate astea pentru doar vreo 5.000 de dolari! Le vorbesc despre România şi despre frumuseţile ei. Se uită ciudat la mine. Auziseră altceva despre România. Pilotul ne anunţă cât avem de zburat…

Dubai. Din Jurnalul Noua Zeelandă

Fac poze. Una după alta, ca paparazzi, ca nebunul. Nu îmi vine să cred ochilor! Clădiri decupate parcă din filme SF se înalţă până, hăt departe, în înaltul cerului. Şoferul taxi-ului se uită ciudat la mine. Cred că e sătul de turişti, dar eu sunt unul special. Cipic râde. Vine aproape în fiecare an în Dubai şi îl cunoaşte ca pe Bucureşti. Face pe ghidul: “Uite, aici e cutare. Acolo e cutare”. Multe clădiri le recunosc din fotografiile văzute pe net, prin cărţi, pe la…

Adio, New Zeeland!

Am urcat în avionul de Dubai. În uriaşul A 380-800. Mă uit la el şi nu îmi pot explica cum naiba reuşeşte să se ridice de la pământ. Îi fac mai multe poze. Mihai Şoica, corespondetul Evz de la Cluj, m-a rugat să-i trimit câteva fotografii cu minunăţia de avion. Îmi închei extraordinara aventură la capătul lumii. Las în urmă oameni şi locuri despre a căror existenţă habar nu aveam în urmă cu mai puţin de o lună. Vreau să cred că aceste ultime trei…

Noua Zeelandă. Auckland, a doua zi. Şi, gata, am plecat spre casă!

Ultima zi în Noua Zeelandă mi-o petrec pe străzile din Auckland. Frumos oraş. Plouă. Nimeni însă nu bagă în seamă stropii de ploaie, care, de la înălţimea lui “Sky Tower” par fulgi de nea. Dar chiar sunt fulgi de nea. Am şi o dispută pe această temă cu Cipic, cel care îmi zisese de dimineaţă: “Tati, dacă nu urcăm în Sky Tower”, am bătut degeaba drumul la Auckland”. Şi într-adevăr, “Sky Tower” merită toţi banii. La intrare, chiar lângă casa de bilete, un afiş mare…

Noua Zeelandă. Auckland, prima zi

Ne-am trezit devreme, deşi aseară am venit aproape de miezul nopţii de la Wellington, de la meciul Australia – SUA. Trecem din nou prin Welington! Până la aeroport facem o oră. Avionul de Auckland e la 9 şi un pic. Aşadar mai avem un pic şi plecăm spre casă. De câteva zile, suntem ca nişte marinari care aruncă peste bord tot ceea ce e de prisos. Ciorapi, chiloţi, tricouri, fireşte, din cele folosite. În fiecare oraş vizitat în Noua Zeelandă am lăsat câte ceva. Facem…

Noua Zeelandă. Ultima zi la Wellington

Am făcut ultimul grătar în Noua Zeelandă. Cipic a cumpărat ceafă şi cotlet de miel neo-zeelandez, se înţelege, şi file de somon. V-am făcut poftă? A fost o nebunie. Din toate punctele de vedere! Deşi era trecut de 10 noaptea, am vorbit cu Dănuţ Dumbravă, vecinul meu din Sălăjan, care mâine, de fapt azi, va da piept cu celebrul Jonny Wilkinson. Am vorbit şi cu prietenul Romeo Gontineac. Nu ştiu care e raţionamentul, dar omul a schimbat toată echipa pentru meciul contra Angliei. Dacă ieşim…

Noua Zeelandă. “Ţe Puia”

Am ţinut foarte mult să vedem Te Puia. Fie vorba între noi, de fapt Cipic a insistat să vadă cetatea ce poartă numele şefului său, Puia!Aşadar, din nou spre Rotorua. Ne-am dus glonţ de această dată. Nu ne-am mai oprit la niciun vulcan, la niciun abur! Pe drum făceam glume. Deja recunoşteam peisajul, casele, locurile. Te Puia a fost una dintre cele mai tari fortăreţe construite vreodată de maori. Acum e un simplu obiectiv turistic. În poartă, cum se spune, zace răsturnat un trunchi de…

Noua Zeelandă. Din nou despre Palmerston North

Pentru că în Evz nu a intrat decât o mică parte din corespondenţa mea despre Palmerston North, am decis să bag materialul integral pe blog, chiar dacă am mai scris la momentul respectiv despre ultimul oraş în care România va juca la Cupa Mondială din Noua Zeelandă. Acesta e motivul, să-i spunem, acestei reveniri. Plus că am scris la el până spre 3 dimineaţă, aici în NZ! Lectură plăcută! Palmerston North, acasă la RUGBY Palmerston North, sau Te Papaioea în limba maorilor, e singurul oraş…