Ce s-ar face unii, mulţi, fără noi, ziariştii?

Toate emisiunile matinale, fără excepţie, îşi structurează sumarul în funcţie de ce a apărut în ziua respectivă în ziare. Fie că e vorba de TV, fie că vorbim de Radio. Emisiunile de peste zi, care abordează teme de actualitate, exploatează şi ele la maxim munca ziariştilor, dar şi pe cea a reporterilor de la ştiri, aflaţi în bătătura proprie. Seara e bătaia peştelui! Talk-showri, dezbateri, analize sau o simplă revistă a presei, toate, se realizează pe seama trudei furnicuţelor din presa scrisă. Cei mai mulţi realizatori de emisiuni şi-au clădit carierele astfel, ajungând vedete. Aceştia uită că fără ajutorul presei n-ar fi ajuns niciodată acolo unde se află acum. Sau poate ar fi ajuns, dar mai greu. Aproape fără excepţie, toţi aceşti oameni urăsc jurnaliştii. Îi consideră josnici, gata de orice pentru a afla o ştire. Ei, tocmai ei, care au ajutat la propăşirea “vedetei”. Chiar n-are rost să dau nume, dar sunt singur că-i ştiţi pe cei care nu pierd niciun prilej de a-i denigra pe ziarişti, dar depind în mare măsură de munca lor. Nu ştiu ce mi-a venit să deschid acest subiect. O inexplicabilă solidaritate de breaslă. Şi mă grăbesc să închei cu o maximă, pe care o spun tuturor celor care au ceva de zis la adresa ziariştilor: Dacă noi, ziariştii, n-am mai scrie, o mulţime de emisiuni ar înceta să mai existe. Posturile de radio ar copia modelul Romantic, iar Mircea Badea ar rămâne fără pâine.

PS: Când spun ziarişti, mă refer la cei care se zbat ore în şir, umilindu-se uneori, pentru a afla o ştire care va ocupa în cele din urmă doar câteva rânduri în pagină, la cei care uită că mai au şi altceva de făcut în viaţa asta decât să caute ştiri, să scrie reportaje, la cei care îşi cheltuie şi ultimul ban din buzunar pentru că diurna e mult prea mică (doar la TVR e altfel), la cei care rezistă ameninţărilor, la cei care refuză orice avantaje materiale pentru că au o educaţie aleasă şi cred în schimbare, la cei care nu îl bagă în seamă pe Mircea Badea atunci când acesta îi jigneşte deşi tocmai “vedeta” a făcut un punct de “reiting” cu articolul semnat de renegat, la cei care stau cu chirie ori n-au bani să-şi petreacă un concediu decent, dar au satisfacţia că şi-au făcut treaba, la cei care n-au fost nici măcar o dată nominalizaţi la parodia intitulată pompos “Premiile Ioan Chirilă”, la cei care ştiu să scrie corect limba română, la cei care citesc o carte bună între două staţii de metrou în drum spre serviciu. La ei mă refer.