Crăciun fericit…

În ultima vreme n-am prea avut chef să scriu. Am intrat zilnic pe blog, dar o ciudată lipsă de inspiraţie mi-a ţinut în frâu gândurile. Şi, slavă Domnului, subiecte au fost. Zăpada de câţiva centimetri care a paralizat Bucureştiul, comemorarea evenimentelor din decembrie 1989. Am preferat însă doar să privesc, să ascult, să citesc. Şi m-am minunat de atmosfera post-alegeri din România, ori de apelul primarului general al Capitalei: “Să iasă armata în stradă, să ne ajute la deszăpezit”. M-am minunat văzând, ca de obicei la sfârşit de an în ultimii 19, aceiaşi “revoluţionari” de profesie vorbind despre faptele lor de arme.

Am preferat să-mi pun în ordine gândurile la acest final de 2009, un an greu. Pentru mine. Şi nu doar pentru mine. A fost prima oară când am realizat că tinereţea nu e veşnică, că totul se poate duce de râpă într-o secundă. Tot, dar absolut tot.

Pe vremuri, aveam un jurnal. Cred că mai păstrez şi acum câteva pagini din el. Trebuie să fie undeva în debara, printre puţinele lucruri care îmi mai amintesc de trecut. Scriam acolo, mai rău ca o fată, mai ales la sfârşit de an. Îmi plăcea mie să fac bilanţul anului care abia se încheia. Şi treceam în revistă toate trăirile mele. Amestecam zilele senine cu cele mohorâte, nopţile în care scriam interminabile scrisori de dragoste cu cele în care căutam pe cer steaua mea norocoasă. Iar la final, mă declaram fericit. Fericit că trăiesc, că iubesc, că pot da mai mult decât cer, că părinţii, fraţii, prietenii, oamenii din jurul meu sînt sănătoşi.

Acum scriu aici. Nu mai am intimitatea jurnalului de odinioară, recunosc, dar nu mă deranjează. Sunt fericit să constat că sunt destui care intră aici, pe blog, adică pe jurnalul meu, şi citesc gândurile sincere ale unui om care încă mai crede că onestitatea, bunul simţ, respectul şi dragostea vor triumfa în faţa mitocăniei de tot felul.

A mai trecut un Crăciun. Doar Dumnezeu ştie pentru câţi oameni a fost fericit acest Crăciun. Ne-am obişnuit cu ideea că ziua de 25 decembrie, în care am fost învăţaţi că s-ar fi născut Isus Hristos, e una fericită. Obligatoriu. La ordin, întreaga suflare creştină ar trebui, conform ritualului, să fie fericită. Nu e însă aşa. Am văzut destui oameni pentru care acest Crăciun a fost unul trist. Cauzele sînt multiple. Pentru mine a fost unul liniştit. Din altruism faţă de nişte oameni care nu vor aprecia, sînt sigur, acest sacrificiu, am stat singur. Am cedat fetele mele bucuriei de moment a altora, care, în egoismul lor, nu ştiu ce înseamnă bunătatea, prietenia. Sau poate le confundă.

Ne urăm unul altuia “Crăciun fericit”. Dar, oare, ştie cineva ce înseamnă, cu adevărat, ce înseamnă Crăciun fericit?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *