Matei Udrea, fostul meu coleg şi şef de la Evz, mă “certa” zilele trecute. Teo îmi reproşa faptul că n-am dat detalii despre cura mea de slăbire. Între timp am mai dat jos 5 kilograme, aşa că am ajuns la un total de 19 kilograme pierdute în mai puţin de două luni.
E o performanţă, orice ar spune mulţi. Îmi amintesc de zilele de la sfârşitul lunii ianuarie, când mă hotărâsem să încep dieta aleasă de pe internet, dar nu credeam, sincer, în reuşită.
Adică, nu ştiu cum să spun, aveam încredere în mine, pentru că mă cunosc foarte bine (!), dar nu eram convins că organismul va reacţiona aşa cum trebuie.
M-am gândit însă că aşa cum am mâncat ca un apucat şi m-am îngrăşat peste măsură, tot aşa trebuie să o scot la capăt.
Am început “Dieta pentru schimbarea metabolismului”, aşa cum scria pe net. Durata ei, 13 zile. Pierdere de greutate estimată: 10-20 de kilograme.
Şi am început-o! Şi m-am ţinut de ea! Chiar am eliminat feliuţa de pâine prăjită recomandată din a patra zi parcă la micul dejun. N-a fost uşor să merg cu mâncarea în buzunar, cele 200 de grame de ce era în ziua respectivă, să mă opresc pe stradă şi să o consum la ora stabilită de mine. Am scos băuturile carbogazoase. Practic am băut doar apă plată.
Am reînvăţat în 13 zile cum trebuie să mănânc. Uitasem… Fără “ciuguleli” între mese, fără hrană după ora 18:00, fără… fără… După cele 13 zile, am început o “Dietă disociată”. După o săptămână nu slăbisem nici măcar 100 de grame! Organismul, probabil, se reglase. Apoi, am mâncat ce am vrut. Chiar şi cârnăciori şi cărniţă de porc puse de mine la borcan. În cantităţi mici însă şi doar la masa principală, unica, din ziua respectivă. Am reînceput să alerg. Mai întâi o tură de IOR, cu pauză la jumătate, apoi două, fără oprire!
Acum am 19 kilograme mai puţin decât la sfârşitul lunii ianuarie! Şi am mâncat şi grătar, am băut câte un whisky. Apropo: de două săptămâni, în fiecare seară, beau un pahar mare de vin roşu, de la Vali, de la Valea Călugărească. Chiar şi acum, când scriu, am în faţă un pahar.
Chestia asta cu slăbitul, cu dieta, e doar o chestiune de voinţă. Acum trei ani şi jumătate, când m-am lăsat de fumat, mi-am dat seama că noi, oamenii, cei mai mulţi dintre noi, nu folosim decât 5, maxim 10 la sută din creier. Restul, nefolosit, moare odată cu noi.
Îmi amintesc de faptul că nu cu mult timp în urmă, stăteam într-o pereche de pantaloni. Îi spălam seara, iar dimineaţa îi luam de pe calorifer, îi călcam şi plecam la treabă. Acum, cu 19 kilograme mai puţin, am cel puţin 6-7 perechi de pantaloni disponibile, iar costumele de pe vremea când prezentam ştirile la TV Sport (actualul Sport.ro), îmi sunt aproape bune!
Jeansii cumpăraţi de la Auchan înaintea plecării spre Austria, din ianuarie, seamănă acum cu o paraşută. Nu îi mai pot purta.
Săptămâna viitoare mă duc să-mi fac analizele, să văd cum stau. E important. Am să vă spun dacă sunt OK. Eu unul mă simt bine. Am avut momente de slăbiciune, când am ameţit în plină stradă, când îmi chiorăiau maţele de foame, iar eu dădeam pe gât o cană cu apă… Dar a meritat.