În cei 20 de ani scurşi de la Revoluţia lui Peşte prăjit, n-am lucrat la stat decât un an şi jumătate. Nici măcar atât, dacă stau bine şi mă gândesc. Asta s-a întâmplat între 1993 şi 1994, când am fost inginer-şef la SMA Mogoşoaia. Sau, mă rog, Agromec, cum a fost botezat după 1989. În rest la patron. De peste un deceniu şi jumătate mă uit, recunosc, cu invidie uneori, la bugetarii care au week-end liber, salariul salariu, dar mai ales dreptul la grevă.
Astăzi m-am simţit din nou umilit în propria ţară, în care m-am născut, pentru care ne sacrificăm, eu şi copiii mei şi voi, pentru care au murit, muncind, părinţii mei. Am coborât în faţa blocului şi nu ştiam încotro să o apuc. De obicei, folosesc metroul. Ăla de împlineşte zilele acestea 30 de ani. Dar metroul a intrat în grevă, că deh, d’aia am ieşit în stradă în ’89, e adevărat doar unii dintre noi, ca să ne câştigăm dreptul la grevă. Deşi sunt un incult din punct de vedere politic, nu-mi pot explica acest gest mitocănesc de a intra în grevă decât ca pe o diversiune ordinară. Duminică sunt alegeri! Spun asta pentru cine a uitat. Iar politicienii noştri ne arată încă o dată, de parcă ar mai fi fost nevoie, că îi doare direct în fund de noi.
Cum să porneşti o grevă chiar în săptămâna premergătoare alegerilor prezidenţiale? Cu ce scop? Eram hotărât să merg la alegeri mai mult ca niciodată. Pe cuvânt, mi-a pierit cheful. Oamenii aleşi să ne reprezinte ne umilesc zilnic, îşi bat joc de noi, de familiile noastre, ne batjocoresc fără niciun fel de regrete. Noi nu contăm. Nici pentru Băsescu şi nici pentru alt politician din ţara asta. În plină criză, s-au cheltuit pe campania electorală milioane de euro. Care e miza? Puterea. Şi atunci, noi, ceilalţi, care am ales să trăim decent, civilizat, cum procedăm?
N-am făcut niciodată grevă. Nu ştiu cum e. Nu mi-am permis acest lux niciodată. E frustrant să ştii că unii au dreptul de a-şi striga nemulţumirile, în timp ce tu trebuie să îţi dai şi ultima picătură de energie doar pentru a-ţi păstra postul. Ştiţi cum e să nu poţi protesta nici măcar atunci când salariul întârzie sau când un neica nimeni ajuns şef dintr-un accident te umileşte? Cei care trudesc în domeniul privat trebuie să ştie? O putem pune de-o grevă? Răspunsul e nu. Şi asta pentru că în secunda următoare eşti dat afară. S-au dus vremurile romantice, haiduceşti, când, umilit de stăpân, exploatatul se răscula. Poveşti. Asta se întâmplă doar la stat, că vorba aia, pe banii statului, adică pe ai noştri, orice e permis.
Prietene ce ai spus tu aici este pur adevarat. Pe astia de la putere ii doare fix in zdramba de noi. Dar pentru alegerile de Duminica eu nu vreau decat atat. Sa nu mai iasa Basescu presedinte. Baaa deci gata, sa nu ii mai vad fata lu ala ca ma apuca spumele. Stiu ca oricine ar iesi nu va face nimic special in tara asta, ma da macar, sa avem o figura noua la televizor. Pe sistemul, sa vina urmatorul cacanar facator de nimic. Atat imi doresc si nimic mai mult. Iar ca preferinta faciala, as vrea sa iasa Crin Antonescu, ca pasta nu l-am vazut prea des pe la TV. Si decat Geoana si Base pe care ii vad zilnic mai bine Crin. Sa il lasam pe el sa faca nimic. Macar e simpatic, ne mai radem si noi 5 ani de mandat.
E trist cand vad ca oameni cu bun simt (care se aplica si-n simtul politic) ca dumneavostra refuzand sa se mai duca la vot, in timp ce toti pensionari, incultii si nesimtiti se inghesuie la vot (uneori stimulati financiar sau alimentar)!
In principiu daca stati acasa, chiar n-aveti nicio sansa sa schimbati ceva! Si nici daca va duceti nu exista garantia ca cel pe care-l votati va iesi presedinte sau mai mult, ca va schimba ceva in tara asta. Pur si simplu a vota reprezinta un risc pe care dumneavostra trebuie sa va hotarati daca vi-l mai asumati sau nu!
Draga Adi, ocolesc subiectul alegeri, pentru ca e superfluu sa mai vorbim despre asa ceva. Eu merg la vot. Asa m-am obisnuit. Dar nu-mi place sa discut despre asta. In schimb, nu ma pot impaca delco vazand cate privilegii au bugetarii, in raport cu salariatii din sectorul privat. Am lucrat, firesc, si colo, si colo. Asa este cum spui tu. Baiat umblat, cum esti, spune-mi daca mai exista vreo tara pe lumea asta unde bugetarii sa aiba salarii mai mari ca omologii de la “privat”? Ca de siguranta postului nu mai vorbesc. Imi spunea, odata, cineva ca toti curajosii si dornicii de salarii mari, din Occident sau din America, opteaza pentru sectorul privat. Fricosii sau – ma rog – comozii se duc in sectorul public. Greve fac doar primii, ca altfel adio post caldut in sectorul public! Unde salariile sunt sub sectorul privat. Noi, romanii, in ce tara traim?! Intr-una cu fundul in sus, cumva?