De doua zile ploua aproape fara intrerupere in cantonul Sankt Gallen. Nici macar acest amanunt nu m-a determinat sa renunt la ideea de a cere vreodata azil politic in Elvetia. Ploaia mocaneasca se transforma uneori intr-una torentiala. Cam in genul celei de luni, de la primul antrenament al tricolorilor, cind experienta mea de agronom a concluzionat: 70-80 de litri pe metru patrat. Fara exagerare (la noi, la 10 l/mp, e cod portocaliu, inspre grena). Cu toate acestea, nu am vazut in tot cantonul o baltoaca. Nici pe strada, nici pe cimp, nicaieri. Oamenii astia au canalizare si in virful muntelui. Asta ar fi una dintre explicatii.
Astazi am prestat unele dintre cele mai injositoare munci pe care le poate face un jurnalist: am umblat dupa tricolori la cumparaturi si am efectuat apoi serviciul de sentinela la poarta cantonamentului echipei nationale… E frustrant sa vezi cum altii isi respecta conationalii, in timp ce delegatia FRF se uita la unii dintre jurnalisti (cu altii joaca fotbal) ca la niste cersetori. “Nu avem ce face. Trebuie sa stam aici. Daca crapa vreunul? Ce dracului ne facem?”, m-a incurajat coechipierul Daniel Contescu. Din fericire pentru noi, nu a crapat nimeni la Abtwil. In schimb am auzit ca au crapat destui in tara, la Bucuresti. Prin intermediul telefonului fara fir, am aflat ca la noi, acasa, e mare scandal. Cu Steaua, cu gigi becali, cu “U” Cluj, cu depunctari, cu amenintari, etc, etc. Ce bine e in Elvetia, Doamne. Chiar si atunci cind faci de caraula la poarta lui piturca.