Tata a fost primul care mi-a povestit despre drama lui Constantin Tabarcea, fotbalistul Petrolului, mort pe stadionul “Petrolul” în timpul unui meci de campionat. Mama a fost cea care mi-a spus că Tabarcea era un băiat frumos. Iar femeile nu se înşală în astfel de chestiuni. Bărbaţii sunt subiectivi când e vorba de persoane de acelaşi sex. Pe 14 iulie 1963, în minutul 14 al meciului cu Dinamo Bacău, la scorul de 0-0, Constantin Tabarcea se prăbuşea pe gazon. Avea să moară sub ochii sideraţi ai celor prezenţi în teren şi în tribună.
Peste ani, în Prahova se organiza o cupă, care îi purta numele fostului mare fotbalist al Petrolului. Cupa Constantin Tabarcea era rezervată juniorilor până în 16 ani. Eram elev de liceu în acea perioadă. Un coleg, Florin Grigore, m-a convins să vin să joc la Progresul Bucov, echipă “patronată” de CAP-ul din Bucov, unul dintre cele mai tari din ţară pe vremea lui Ceauşescu. Cum şcoala o făceam la Valea Călugărească, iar terenul Progresului era cel de la Chiţorani, foarte aproape, am acceptat propunerea. Ţin minte că am debutat într-un meci la Mizil, când, la scorul de 4-0 pentru noi, nea Costică Oprea, antrenorul nostru (cred că aşa se numeşte acum terenul din Chiţorani, mă rog ce a mai rămas din el), m-a trimis pe teren.
Aveam o echipă frumoasă, care domina competiţia. Ţin minte că doi ani la rând am luat Cupa Constantin Tabarcea la mare distanţă de Petrolul şi de Şcoala Sportivă, principalele noastre contracandidate. Mi-i mai amintesc pe Ungureanu, cel cu care împărţeam poarta, pe Lambru, o extremă dreapta excepţională, pe Florin Grigore, colegul meu, extremă stânga de mare excepţie, pe Laurenţiu Dobre, vârf de atac. Laurenţiu Dobre era un ţigan din Rachieri, născut în aceeaşi zi, aceeaşi lună şi acelaşi an cu mine!!! Şi îl chema şi Dobre. Ce băiat! Erau mulţi băieţi talentaţi, dar care s-au pierdut. Unii au fost obligaţi să muncească pentru a-şi întreţine familiile, alţii s-au ţinut de şcoală.
Cam astea sunt amintirile mele despre Constantin Tabarcea. Despre Tabarcea mi-au povestit peste ani şi fraţii gemeni Munteanu, Anton şi Dumitru, despre care mulţi spun că au fost cei mai buni fotbalişti din istoria Petrolului. Şi tata zicea asta. Fraţii Munteanu au fost pe teren la meciul în care bietul Tabarcea a murit.
Iar acum vine propunerea mea pentru oficialii, dar mai ales pentru suporterii Petrolului, care, am constatat cu mare bucurie, cunosc istoria echipei noastre de suflet. Inspirat de exemplul marilor echipe din fotbalul adevărat, le-aş propune ca una dintre peluze, cea din stânga oficialei, acolo unde e galeria, să poarte numele lui Constantin Tabarcea. Nu puţin se pot mândri, până la urmă luăm o dramă şi o transformăm în mândrie, cu jucători care şi-au dat viaţa, la propriu, pe teren pentru culorile echipei lor.
A doua propunere, de fapt o continuare a celor avansate mai sus, e ca cealaltă peluză, cea de pe vremuri de la ceas, să poarte numele lui Mircea Dridea. Acolo i-a dat nea Mircea gol lui Liverpool în 1966! Sper să nu greşesc. Propunerea vine şi ca urmare a faptului că acum avem un stadion nou.
I-am dezvăluit gândurile mele lui Cristi Vlad, unul dintre cei mai buni prieteni ai mei, fost jucător al Petrolului, acum oficial al “galben-albaştrilor”. I-a plăcut. Am să vorbesc şi cu Dragoş Trestioreanu, ziarist şi petrolist vechi, cu Florin Codescu, alt prieten al meu, mare fan al Petrolului şi cu legături în galerie, cu Dragoş Pătraru, petrolist şi el, om cu influenţă. Nici nu vreau să se ştie că ideea a fost a mea. Poate nici cele două nume avansate mai sus, Tabarcea şi Dridea, nu vor părea cele mai nimerite. M-aş bucura însă ca cele două peluze ale noului stadion să poarte numele unor foşti mari fotbalişti ai Petrolului. Ca la marile cluburi!