Iarăşi n-am fost în apele mele. N-am avut chef de citit, de stat de vorbă, de nimic. De scris, nici atât. M-am aşezat în mai multe rânduri în faţa tastaturii şi am vrut să scriu, dar, degeaba, mă blocam de fiecare dată. Îmi e din ce în ce mai greu să mă concentrez după o zi de muncă, de alergătură, de consum nervos, după o zi plină de dezamăgiri. O zi în care în jurul tău auzi vorbindu-se doar despre politică, o zi în care vezi oamenii citind doar tabloide ieftine, o zi în care vecina de la 4 te ameninţă cu tribunalul pentru că, susţine ea, i-a apărut o pată pe tavan la baie, o zi în care nu mai ştii ce e bine şi ce e rău, de cine să te fereşti şi în cine să mai ai încredere, o zi în care ai uitat să-ţi suni fraţii, o zi în care iar n-ai fost la cimitir la cei dragi, iar n-ai avut grijă de tine, o zi la finalul căreia te întrebi la ce bun toată această alergătură, acest haos, acest consum. La ce bun? Doar, aşa, că trebuie? Nici măcar nu mă mai obosesc să caut un răspuns.
Încerc să ies din starea asta. Şi, slavă Domnului, forţă am. Încerc să mă bucur de ceea ce a mai rămas bun pe lumea asta. Puţin, mult… Nu îmi dau seama. Încerc să evadez din mitocănie, alimentându-mă cu un sentiment ciudat, că sînt, dacă nu mai bun (dar asta e discutabil), măcar mai înţelegător decât alţii.
Ieri am fost cu fetele mele la Chiajna, la meci. Am avut surpriza sămă întâlnesc cu oameni pe care nu i-am mai văzut de multă vreme, iar, la final, am trecut pe la vestiare pentru a-mi saluta vechii prieteni de la Petrolul. Apoi am plecat spre casă. Şi, aşa cum era de aşteptat, fetele m-au bombardat cu întrebări. “Tati, de ce toată lumea râde când te vede? De ce se bucură? Pentru că te iubesc? Pentru că sînt prietenii tăi?”.
Acum vreo 20 si.. de ani imi placea tare mult un motto, nici nu stiu daca mi-l mai amintesc in totalitate, pentru ca nu m-am mai gandit la el cam de tot atitia ani si zicea cam asa:”Sa poti sa crezi cand altii te insala/Sa te ridici cand altii te doboara/Sa poti pastra ce altii vor s-alunge/Sa razi chiar daca sufletul iti plange/Senin sa fi,chiar daca afara ninge/Aceasta-i arta de-a putea invinge”
Tu ai toate motivele sa treci peste toti si toate,in primul rand fetele tale pentru care esti un idol si toti cei care rad cand te vad (asa cum au constatat ele in inocenta lor),prietenii tai care te iubesc,restul ceea ce tu ai enumerat este trecator, nu conteaza.