Am fost iarăşi la Moeciu. Evadările astea sunt ca un balsam, chit că te întorci mai obosit decât ai plecat! Fără telefon, fără net, fără griji… Iar aerul! Vorba lui Toma Caragiu! Parcă nu inhalezi aer, ci algocalmin, carbaxin!
Fetele şi-au făcut de cap. Ca de obicei! “Tati, cât e ceasul? Unu jumate noaptea? Ce tare! Adică aproape două? Niciodată n-am stat până la ora asta. E super!”, mi-a zis Alexandra în timp ce o duceam la culcare, în cameră. Larisa, mult mai cerebrală, plecase la 12 noaptea, cu mustrări de conştiinţă! Bine că nu citeşte doamna Anişoara blogul, că altfel iar aş fi avut scandal.
După două zile şi două nopţi, a trebuit să ne întoarcem în Bucureştiul mult neiubit. Pe acelaşi etern DN1, cu interminabilele şi inepuizabilele lui probleme.
Pe vremuri, mă lăudam cu DN1 peste tot. Cum naiba să nu te lauzi, când DN1, adică drumul numărul 1 din România, îţi traversează judeţul de la un capăt la altul?
Am spus mereu că DN1 ar fi trebuit să fie primul din România transformat în autostradă după 1989. Bucureşti-Ploieşti-Braşov şi mai departe reprezintă cel mai important drum din România.
N-a făcut însă nimeni nimic. Prin anii 90, a fost reabilitat segmentul Comarnic – Sinaia. Doamne, ce haos a fost! Apoi, s-a lărgit drumul dintre Ploieşti şi Comarnic. Atât!
Astăzi, când m-am întors de la Moeciu, pe DN 1 s-a circulat binişor până în Sinaia. La un moment dat, în Buşteni, acolo unde se ştrangulează în principal circulaţia pe drumul spre munte, era liber. L-am sunat pe Cătălin Cârnu, care era în spatele meu la câteva minute. “Tati, incredibil se circulă!”. De la Sinaia, însă, nebunie. La ieşirea din oraș drumul se îngustează, apoi e podul din dreptul hotelului Mara, care, stricat fiind, îngreunează circulaţia.
Începând cu Azuga, am căutat o toaletă pe DN1. N-am găsit până la Bucureşti! Pe dreapta, cum cobori, n-ai nici măcar o benzinărie până la Comarnic. Acolo, coadă! 10 persoane. O iei din loc. Până la Ciolpani, pe dreapta, nu ai nimic. La Ciolpani, ca şi la Baloteşti ori Otopeni toaletele nu funcţionează. Cel puţin oficial. Abia la Mol, la Otopeni (tot ungurii!), poţi să faci un pipi!
Ăsta e DN1. Un drum al nesimţirii. Al nesimţirii autorităţilor, al celor care scriu pe uşile toaletelor “DEFECT”, ca să nu le folosească cineva, al şoferilor agresivi, al meltenilor care aruncă ambalajele şi resturile de mâncare pe fereastra automobilului… Acesta e DN1.
de ce nu incerci tu varianta cu targoviste si apoi campulung sau pitesti si campulung nu stiu. pt 50 de km maxim? e mai linistitor. e mai lung, dar e mai scurt. in plus le poti arata fetelor diverse obiective- uite tati, aici bea dobrin pe vremuri, uitea aici a fost impuscat ceausescu sau s-a nascut procuroru’ :)) glumesc, dar ai putea sa eviti dn 1
De la Targoviste ai iesire spre Gaesti (asta daca o gasesti, indicatoarele din Targoviste fiind sublime…) apoi pe drumul vechi la Bucuresti, intri prin Chitila e mult mai scurt si se merge f bine; decat varianta cu Campulung – Pitesti (drumul ala e un crater continuu).
Nu este numai DN1 asa ci se pare ca toata Romania.
Gunoi la tot pasul si anahie.