Cred că am mai scris cel puțin o postare cu acest tilu. Nu contează, însă! De când am părăsit Mexicul, ghetoul unde mi-am petrecut aproape patru ani din viața asta, am ajuns rar la Pam Pam.
Pam Pam e cârciuma de dincolo de parcarea Auchan-ului Titan, locație aflată la granița dintre Mexic și civilizație. E locul unde mi-am regăsit liniștea, EU-ul, unde am redescoperit virtutea, chestia aia cu care ne lăudăm toți, dar pe care foarte puțini dintre noi o au.
Fără însușirea asta, fără virtute adică, nu ai ce căuta, acolo, la Pam Pam.
Pam Pam e „bomba” de cartier adusă la rang de Academie! Așa scrie, sus, la intrarea în restaurant: „Academia Pam Pam”! O știți și pe asta, sunt sigur, că doar am tot scris în ultimii mulți ani.
Mulți vor spune: „Iar s-a apucat ăsta de băutură”! Le-am explicat detractorilor de nenumărate ori că nu e obligatoriu să fii bețiv pentru a intra într-o cârciumă. Cu atât mai mult la Pam Pam, unde ca să te îmbeți ai nevoie de motive serioase. Și sunt motive serioase, dar, credeți-mă, păstrăm măsura, pentru că ținem la etichetă.
Cristian Anghelescu, confrate din Ploiești, mi-a declanșat noul dor de Pam Pam, după ce mi-a trimis o fotografie cu o crâșmă din Italia ce poartă același nume cu cel al Academiei noastre.
Și pentru ca să-mi treacă dorul, diseară voi da o fugă la Pam Pam, la Academie. Promit! Sper ca rândurile de față să fie citite și de domnul rector Silviu Iacob, dar și de ceilalți membri ai conducerii Academiei Pam Pam, ori de „studenții” Academiei, pentru că, se știe, avem și conducere, liber aleasă!
Sper să-i revăd pe toți, pentru că îmi e dor de ei. Când va muri dorul, așa cum respectul și-a dat obștescul sfârșit pentru cei mai mulți dintre noi, de ducem dracului, tati.
Mie nu mi-a fost rușine să recunosc nici măcar o dată că îmi e dor. Și, pe cuvânt, îmi e dor uneori de cele mai diverse persoane și de cele mai ciudate lucruri ori locuri întâlnite în această viață și în altele, anterioare firește. Ăsta sunt eu.
Și, pentru că nu există măcar o seară fără subiect la Academia Pam Pam, pentru azi propun unul întors pe toate fețele în ultimele 24 de ore: „A murit Fidel Castro”! Pentru asta îl aștept, sper să citească postarea asta, și pe singurul membru, corespondent, e adevărat, al Academiei care a vizitat Cuba lui Castro: domnul Andrei Crăciun.