Acum aţi înţeles de ce am tăcut sau de ce am intrat mai rar în ultima vreme pe blog sau de ce am fost atât de negativ şi de individualist în ceea ce am scris în unele din ultimele postări. Sunt obosit. Sunt ca după un tsunami. Supravieţuitor, din păcate… Caut răspunsuri la sute de întrebări şi nu le găsesc răspunsuri. Calculez… Oare ce? Nimic. Doar mă fac că lucrez, ca să uit.
Şi mâine e însă o zi…
Adi,
Am citit undeva un citat care mi-a placut foarte mult si pe care il recitesc de fiecare data cand imi este greu: “Infrant nu esti atunci cand sangeri,/Si nici cand ochii-n lacrimi ti-s/Cele mai crancene infrangeri/Sunt renuntarile la vis”
Superb! Subscriu si va doresc d-le Dobre sa depasiti cu bine acest moment!
Clara David