Explicatii

Kopacz Gyula, bunul meu prieten ungur de la Miercurea Ciuc si omul care face de vreo 10 ani munca patriotica la “Evenimentul zilei” (si nu doar la Evz) in calitate de colaborator personal al subsemnatului, marturisea ca ma citeste. Pe blog, bine-nteles. Ma certa, spunind ca scriu prea putin. Asa, ca sa ma ambitioneze probabil, pentru ca, in calitatea sa de parinte si de jurnalist, stie foarte bine cit de dificil e sa-ti mai gasesti timp si pentru … a pierde timpul. A incercat sa-mi dea si sugestii. I-am raspuns ca incerc sa fiu original, asa cum sunt si in viata. Ca nu vreau sa deranjez pe nimeni, asa cum fac si in cotidian. Ca as vrea sa scriu precum Andrei Craciun, dar ca nu am harul poetului (poate acum 20 de ani as fi reusit). Ca nu pot scrie despre ceea ce se intimpla in presa, pentru ca ar trebui sa ma las, in prealabil, de meserie, dar ca am doua fete de crescut si, in plus, iubesc al dracului de mult sa fac presa. Atit de mult, ca ma pregatesc sa-mi dau doctoratul in agricultura, meseria mea de baza! Gyula Kopacz, cel care de un an se chinuie sa repare, sa porneasca si sa inscrie in circulatie o Lada 1200 primita cadou de la un prieten care nu stia cum sa scape de cataraga, ma intreaba de ce nu scriu despre Bogdan Lobont, care cu ani in urma se recomanda ca fiind prietenul meu. I-am raspuns ca despre anumite personaje, inclusiv despre Bogdan Lobont, voi scrie o carte, la care am inceput sa lucrez. Sunt prea multe si prea spumoase amintirile cu portarul echipei nationale ca sa le amintesc, in treacat, pe un amarit de blog.