Femeile 2!

Cineva s-a supărat pe mine pentru postul de acum câteva zile. Cel intitulat “Femeile!”. E adevărat, am exagerat pe alocuri. Am mai bagat, cum se spune, în ele. Îmi place însă ca atunci când mă pornesc să scriu ceva să-mi las gândurile să zboare, ideile să alerge încolo şi încoace. Am mai spus-o: mă simt foarte bine, aici, pe blog. Aici mă simt înconjurat de prieteni. Şi, ca în orice dialog cu prietenii, îţi mai permiţi să acorzi unilateral chiar şi câte un sfat, câte o părere. Mai bagi în ele, vorba aia! Mulţi dintre cei care îşi pierd vremea citind sau frunzărind acest blog mă cunosc. Alţii m-au descoperit aici. Ştiu însă deja cu cine au de a face. Nici nu e greu, doar, vorba cuiva, “Adi Dobre e uşor de citit”. Adi Dobre e sincer, enervant de sincer, crede în oameni, îi ascultă, suferă pentru ei şi pentru te miri ce mizilic, nu refuză niciodată pe nimeni, încearcă să-i înţeleagă pe cei din jur, iubeşte, greşeşte, pune suflet în tot şi în toate, ţine cu Petrolul, e nesuferit, deranjant, e om.

“Femeile!” a fost aşa o divagaţie. Simţeam nevoia să scriu ceva în seara respectivă şi chiar mi-a plăcut ideea. Am fost cam misogin, ăsta e adevărul. Am criticat un anumit tip de femeie şi am luat apărarea visătorilor, poeţilor care scriu doar pentru ei şi ale căror gânduri nu vor fi ştiute niciodată în totalitate. Puţini la număr însă.

Nu vreau să o întorc, aşa cum se spune, ca la Ploieşti, dar recunosc faptul că mulţi dintre bărbaţi se cred încă în secolul XIX sau în prima jumătate a secolului XX. Am văzut multe la viaţa mea, fel de fel de relaţii, de combinaţii. I-am condamnat întotdeuna pe cei care se cred cocoşi doar pentru faptul că aşa au văzut în jurul lor sau că au interpretat aşa cum le-a convenit pasajul din Biblie în care se precizează că femeia a fost făcută dintr-o coastă a bărbatului.

Am văzut atâţia bărbaţi mitocani, mult mai mulţi decât femei şmechere. Şi când spun mitocani nu mă refer doar la cei că îşi lovesc “jumătăţile”. Jignirile, nesimţirea, nepăsarea, minciuna sunt la fel de grave într-o relaţie ca şi bătaia. E doar o chestie de noanţă. Lumea în care trăim ne împinge spre lucruri şi reacţii de neconceput în trecut. Depinde însă numai de noi să rămânem oameni. Să alegem întotdeuna dialogul ca unic mod de a rezolva problemele care apar zilnic în viaţa noastră. Comunicând îţi câştigi respectul din partea celui de lângă tine. Câte probleme nu am rezolva dacă am ştii când şi cum să vorbim…

Gata v-a plictisit! Repet, n-am vrut să supăr pe nimeni cu postarea mea de acum câteva zile. N-aş răni vreodată, aşa, doar ca să-mi satisfac cine ştie ce plăcere animalică, primitivă. Nu reacţionez cu cruzime decât atunci când vine vorba de minciună, de impostură, de prostie. Atunci, recunosc, devin foarte rău. Nici eu nu mă mai recunosc!

2 thoughts on “Femeile 2!

  1. Nimeni nu avea motive sa se supere pe tine, pentru gandurile tale din momentul respectiv, mai ales ca toti cei care iti “deschid” blogul cred ca sunt fermecati de rolul tau de povestitor si considera acest blog un mijloc de relaxare.Si eu ma numar printre ei, ma simt bine aici pe acest blog din simplul motiv ca imi place “sa te ascult povestind”, cred ca acesta este un dar al tau, pe care nu oricine il primeste de la viata. Referitor la persoana respectiva nu avea motive sa se supere pe tine, in primul rand prietenii adevarati nu au voie sa se supere unul pe celalalt si in al doilea rand fiecare are dreptul sa isi expuna parerile si ideile despre un anumit lucru. Eu, desi te cunosc de foarte mult timp, pot spune ca de fapt acum te descopar cu adevarat si imi place ceea ce vad. Sper sa ma numar si eu printre prietenii tai, pentru ca ma onoreaza sa am un asemenea prieten.

  2. Da, Adi, esti un povestitor innascut, care poate atrage chiar si cu istorioare de care noi, vizitatorii blogului tau, habar nu avem si, poate, nici nu vom avea vreodata tangenta. Dar, acesta e farmecul tau: sa ne apropii de momente din viata ta si sa ne captivezi!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *