Citesc site-urile ziarelor de sport după egalul României pe “Stade de France” şi constat cu tristeţe că, indiferent de ceea ce se petrece în fotbalul românesc, aceiaşi oameni sînt chemaţi, invitaţi, imploraţi în genunchi, ademeniţi cu promisiuni, să îşi dea cu părerea. Reporterii celor două publicaţii s-au călcat în picioare pentru a le consemna părerile abonaţilor permanenţi, Iancu, Becali, Mititelu, Mitică, Borcea şi ceilalţi care nu spun nimic, dar umplu cu salivă micul ecran şi microfoanele slugilor numite ilegal reporteri sportivi.
Remiza de la Paris ar fi trebuit să îndemne la decenţă. Şi din partea oficialilor fotbalului românesc, dar mai ales din partea jurnaliştilor. Puţini ar fi pariat pe un rezultat bun al naţionalei lui Lucescu junior cu Franţa. Fie şi pentru simplul amănunt că Vasile Maftei nu e Bacary Sagna, Raţ nu e Evra, Apostol nu e Gourcuff, iar Surdu nu aduce deloc cu Henry. Ceva mai jos pe blogul meu, un antrenor adevărat, dar care nu mai are loc în lumea fotbalului de la noi, mi-a acordat un interviu înaintea meciului de la Paris. Ţiţi a avut dreptate cu privire la meciul Franţa – România până în cele mai mici amănunte. Dar cine să audă. Suntem setaţi doar pe Becali, Iancu, Borcea……..