Am fost să-mi fac în această dimineaţă o radiografie dentară. La toţi dinţii! Undeva pe la “Muncii”, mi-a spus mie doamna doctor că fac unii treabă bună pe acolo. Şi femeia a avut dreptate. Elegănţeală maximă, curăţenie, zâmbete frumoase şi, sincer, nici n-a fost chiar aşa de scump. 600.000 de lei, vechi! 100 e pentru un dinte în altă parte. Şi am mai dat o sută ca să am dinţii pe un CD! Incredibil cât de mult a evoluat medicina!
Pentru că m-a văzut orbecăind în căutarea cabinetului, o doamnă, între două vârste, mi-a zis să trec şi pe la ea, la o uşă alăturată, cică îmi face un test de alimentaţie, ceva de genul ăsta, moca. Dacă am auzit că e moca, i-am şi promis femeii că voi trece. După ce am terminat cu dinţii, am bătut la uşa indicată de cucoană. Mai multe doamne ofereau unor diverşi lămuriri în ceea ce priveşte importanţa herbalife-ului în viaţa noastră. Herbalife, chestiile acelea sub formă de praf şi tablete care înlocuiesc mesele de peste zi şi care cică te fac să slăbeşti fără prea mari riscuri. Mărturisesc faptul că eram mai degrabă curios să văd cam cât mai costă produsele herbalife.
Şi uite aşa, mi-am adus aminte de un episod, petrecut acum 11 ani, 11 ani şi ceva. După moartea mamei, care în ultimele săptămâni de viaţă se hrănise doar cu un shake preparat din praful acela de la herbalife şi apă plată, a rămas o cutie de produs. Formula 1, cum spun cunoscătorii. Formula 2 o reprezintă nişte pastile! M-a pus naiba să încerc şi eu să slăbesc. M-am consultat cu soră-mea, Lea, şi am început. Shake, apoi pastile. Şi din nou shake, şi din nou pastile. Vreo trei zile. Dracu’ o fi slăbit, dar eu nu. Mai mult, cum se spune popular, maţele îmi chiorăiau de foame ca lupii în pădure. Am venit într-o seară acasă (stăteam în acea perioadă în Drumul Taberei, eram singur, fără obligaţii). Mi-am luat shakeul, pastilele. Mi s-a făcut rău. M-am dus de-abuşilea în bucătărie şi mi-am pus nişte spaghete la fiert. Apoi (reţeta asta mi-o spusese Alin Paicu) am pus într-o tigaie carne tocată, ceva mai târziu un borcan de “Uncle Bens” (neapărat din cel cu ciuperci) şi am amestecat cu spaghetele. În tot acest timp, am dat gata ciorba de curcan pe care o gătise sora mea, Lea, vecina de apartament.
Şi după ce am mâncat spaghetele, mi-am mângâiat burta şi i-am cerut iertare cu lacrimi în ochi. După care am sunat-o pe Lea şi i-am povestit din ce mare încurcătură de abia ieşisem!