Fetele lu’ tata s-au întors, în sfârşit, acasă după mai bine de două luni de peregrinări. Între Falaştoaca de Giurgiu şi Miercurea Ciuc există un numitor comun: fetele lu’ tata.
Victor Piţurcă, adică nea Piţi, s-a întors şi el la treburile lui. Şi nu oricum, ci cu o conferinţă de presă în care fostul selecţioner nu a spus nicio noutate, dar i-a impresionat pe cei slabi de înger.
Gigi cică a plecat în Albania lui strămoşească. Dumnezeule mare, câtă diferenţă între Grecia sau Macedonia şi Albania. Dar nimeni nu vrea să înţeleagă asta!
Având în vedere cele întâmplate în ultimele zile, chiar sunt curios ce va fi luni în Ghencea. Uneori am impresia că ceea ce se petrece la Steaua şi în Ştefan cel Mare nu sunt decât blestemele microbiştilor dinainte de 1989.
Realitatea TV anunţă, în “breiching nius” că un antrenor de fotbal din Alba Iulia a fost arestat pentru că a întreţinut relaţii nefireşti cu mai mulţi tineri jucători. Subiectul e unul de interes naţional.
Un taximetrist derutat şi pesimist îmi povesteşte în limbajul lui despre niscaiva explozii solare. Aud şi de tsunamiuri solare, tot din gura omului, şi încerc să-i ridic moralul explicându-i că avem probleme mult mai grave de rezolvat.
Profesionişti din toate domeniile ne explică cum ar trebui să procedeze guvernul pentru a ne face mai comestibilă criza. Nimeni nu îi ascultă, însă.
Domnul Boc bate câmpii. Chiar şi un afon ca mine, în ale politicii, economiei, etc, se prinde că omul n-are nicio treabă, iar faptul că a ajuns premier e doar un accident al istoriei.
Doamna Anişoara a ajuns să facă 9 ore la dus şi 8 ore, 8 ore şi ceva, la revenire pe traseul Bucureşti – Miercurea Ciuc. Şi nu sunt decât 288 de kilometri. Chiar am întrebat-o, curios, ce se întâmplă pe ruta asta în ultimii 2-3 ani de când eu nu mai am viză de Ciuc. S-a supărat pe mine. A zis că vreau să insinuez ceva! Şi, pe cuvânt, nu mă refeream decât la trafic.
Şi, cu asemenea drumuri, românii vorbesc despre turism, despre brand de ţară, despre mottouri şi alte tâmpenii.
Îi vară, iar afară sfârâie termometrele. Astă iarnă ne plângeam de frig, de zăpadă. “Las că vedem noi pe dracu’ la vară”, spuneam, iar lumea se uita urât la mine.
Îi vară, iar căldura, sau poate Dumnezeu, le-a luat minţile multora. Văd atâta prostie în jurul meu, atâta mitocănie, atâta impostură, încât exploziile solare despre care mi-a povestit înfricoşat taximetristul meu mi se par nimicuri.
Au început campionatele adevărate în Europa. Am început să comentez. Azi i-am văzut pe ai mei, pe băieţii de la Celtic.
Îi vară, vorba lui Nelu Stratan. Aţi ascultat melodia? E atât de idioată, dar, în acelaşi timp, atât de dulce.