O teribilă criză de inspiraţiune m-a pus în imposibilitatea de a mai scrie pe blog de câteva zile bune. Şi asta în ciuda faptului că subiecte am avut.
Sper să-mi fi revenit.
Sâmbăta trecută, pe 3 decembrie, am fost la o înmormântare, la Ploieşti. Chiar în ziua în care Petrolul juca acasă cu Pandurii Târgu Jiu. Dar nu m-a interesat câtuşi de puţin asta.
Iniţial, n-am vrut să mă duc la înmormântare. Sincer, sunt sătul de astfel de evenimente. N-am putut însă ca să nu mă duc.
Sper ca zilele care vor urma să scriu despre omul pe care l-am condus pe ultimul drum, acum 9 zile…
Apoi am plecat la Lisabona, la meciul Oţelului din Ligă, cu Benfica. O nouă experienţă extraordinară. L-am revăzut pe Eusebio, unul dintre cei mai mari fotbalişti din toate timpurile. Nu mai văzusem Lisabona. Nici Portugalia. Şi, ca de obicei, am lăsat o mulţime de lucruri nevizitate, tocmai pentru a mă reîntoarce acolo.
Mâine, adică azi, mă reîntorc la serviciu, la ziar, după aproape o săptămână în care am fost plecat, dar am scris.
Sper ca mâine seară, după meciul României de la Mondialele de handbal feminin (cu naţionala Croaţiei), să mai am puterea să scriu.
Plus că băieţii de la Fair Play de Prahova, care m-au invitat să scriu în publicaţia lor online (proaspăt resuscitată), aşteaptă de două săptămâni un material de la mine.