A trecut şi FOTE. Am zis că scriu, că ţin jurnal… Aiurea. Ce dracului să ţii, când seara, în camera de hotel, mult mai mare decât celula din Mexic (!), picam lat. A ieşit bine cu FOTE-le ăsta. Lumea la ziar mulţumită, eu mulţumit. Ce mai contează că, o obişnuinţă în deplasările lungi, am cheltuit de la mine aproape un “bulion”. Nu e mult, dar pe praful ăsta contează. Am avut o zi liberă şi iar am luat-o de coadă!
Azi m-am trezit dis de dimineaţă ca să duc fetele la şcoală, după o pauză de aproape o săptămână. Apoi am fugit de mi-am plătit cablul, lumina, impozitul. Apropo de lumină: azi am achitat ultima rată din factura de astă toamnă, în valoare de … staţi aşa să mă uit… 4.443,71 de lei. Adică, fix 1.000 de euroi!
Am obosit! Plata facturii ăsteia m-a rupt în două. Câte 734 de lei pe lună… Aproape juma de salariu! Dar, gata, am terminat! De luna viitoare, îmi achit dinţii! Ce viaţă frumoasă!
Când am început să plătesc factura lăsată de chiriaşele doamnei Anişoara şi de vecinii mei iubiţi, am promis că atunci când am să o achit, mă voi îmbăta!
Încerc să mă ţin de cuvânt, ca un om serios ce mă pretind, dar nu reuşesc. Am zis totuşi să mai scriu câte ceva pe amărâtul ăsta de blog pe care lumea încă intră.
Mâine am să dau o fugă la Ikea, să cumpăr o ramă, ca să agăţ apoi pe perete factura de la Enel! E păcat să stea aruncată, uitată, în vreun sertar!