Jurnal de călătorie. Alături de cei care au luat Cupa Campionilor

20140507_004256
Întotdeauna am susţinut că trofeul ăla din 1986, Cupa Campionilor, a fost câştigat de fotbalul românesc şi nu de un club. Că nu se putea altfel, şi că a fost Steaua, asta e! Că a fost clubul armatei şi nu a fost altul? Aici avem o problemă! În acele vremuri, cred că doar Dinamo, echipa miliţiei, ar fi fost capabilă de o performanţă asemănătoare. Poate dacă regimul comunist n-ar fi căzut, Dinamo, la ce echipă avea în 1989, ar fi reuşit într-un an, doi, trei, să câştige Cupa Campionilor. N-a fost să fie, însă!

Am şi acum acasă, în Mexic, pe două casete audio, înregistrarea meciului FC Barcelona – Steaua, finala Cupei Campionilor din 1986. Aşa cum am şi câteva frânturi din Anderlecht – Petrolul, din toamna anului 1990, din Cupa UEFA.

Deşi petrolist prin naştere şi uşor simpatizant cu Dinamo în rivalitatea asta bolnavă cu Steaua, ţin minte că m-am bucurat totuşi pentru succesul caporalilor la Sevilla. Acum nu cred că m-aş mai bucura!

În seara aia de 7 mai 1986, când urmăream finala la un televizor alb-negru, Diamant se chema, stând întins pe covorul din sugragerie şi avându-l alături din câte îmi amintesc doar pe tata (frate-miu era la Bucureşti deja), nici nu îmi trecea prin cap că, peste ani, la bătrâneţe, voi juca alături de mulţi dintre băieţii ăştia! Că voi scrie despre ei, că voi sta de vorbă cu ei!

Am jucat contra Stelei 1986 la Polivalentă, acum vreo trei ani, când, după o paradă de efect în faţa lui Luţu (care n-are vreo legătură cu generaţia 86, venise, aşa, şi el, să mai scadă media de vârstă!), în graba de a repune am scăpat mingea în plasă. “Adi Dobre, acest Beto al naţionalei jurnaliştilor”, a spus atunci Mihai Mionică, comentatorul meciului, cel care e convins şi acum, după atâta amar de vreme, că am făcut o nefăcută, ca Rică Răducanu pe vremuri, doar pentru spectacol!

În ultimii ani, Steaua 86, care nu mai are nicio legătură cu Steaua de azi, a ciobanului, aniversează cupa aia câştigată la Sevilla prin munţi, la Cheile Grădiştei. Vine cine poate dintre fotbalişti. Plus artişti şi ziarişti. Am fost invitat mereu. Dar nu m-am dus. Nu m-am dus pentru că de fiecare dată intervenea ceva la ziar. Acum n-a mai intervenit nimic!

Şi, uite aşa, am ajuns din nou să dau mâna cu marele Duckadam, care, fie vorba între noi, n-a fost vreun Iaşin, nici măcar un Vasile Iordache, dar a fost acolo, când trebuia, să mă pup cu nea Ilie Bărbulescu, cel care, la puţin timp după Sevilla, a jucat şi la Petrolul, fiind considerat la vremea aia cel mai tare transfer din istoria Petrolului.

Am stat de vorbă cu Teoharie Coca Cosma, comentatorul meciul de la Sevilla, care a rămas celebru pentru fraza de la sfârşitul partidei: “Suntem finalişti! Am câştigat Cupa!”. Chiar vreau să scriu un material aici, pe blog, cu nea Teo.

Explicaţie foto: Cu Ilie Bărbulescu!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *