“Domnule Nistorescu, îl ştiţi pe Adi Dobre, de la noi, de la Sport. A avut o problemă. A murit mama lui. Ar fi bine să-l trimitem în Grecia cu barterele alea ale noastre, poate îşi mai revine”. Acestea au fost vorbele domnilor Alin Paicu şi Laurenţiu Manolache, primii mei şefi de la Evz. Era în primăvara anului 1998, iar Evz avea barter cu o agenţie de turism. Din când în când, angajaţi ai ziarului urcau într-un autocar şi vizitau Grecia.
Aşa am ajuns pentru prima oară în Grecia. Ţin minte că şeful cel mare, adică Nistorescu, unul dintre cei mai zgârciţi oameni pe care i-am cunoscut vreodată, altfel unul dintre cei mai mari jurnalişti, m-a chemat la el în birou şi mi-a zis: “Vezi că pleci în Grecia. N-am ştiut de necazul tău. Îmi pare rău. Ai aici şi o sută de dolari, să ai la tine”.
Şi, într-o seară de mai, am plecat spre Grecia. Înţelesesem că aveam să ne stabilim la Asprovalta, undeva în Nord-ul Greciei. Mai erau trei colegi, dacă mai ţin bine minte, în rest străini. În general tineri.
În cele câteva zile petrecute atunci în Grecia am văzut inclusiv Atena, pe care aveam să o revăd câţiva ani mai târziu, când l-am vizitat pe nea Ţiţi Dumitriu, la Panionios. Am văzut “Meteorele”, care mi-au intrat definitiv la inimă, am cunoscut oameni cu care ţin şi astăzi legătura.
La întoarcerea acasă, m-am dus în birou la Conel Nistorescu şi i-am mulţumit. Şi i-am dăruit o icoană cu Sfânta Parascheva. Nu dădusem bani mulţi pe ea, nici n-aveam de unde.
Mi-a plăcut Grecia. De fapt mi-au plăcut oamenii şi mai ales spiritul lor. Pe vremea aia, în Grecia se intra cu viză, Grecia fiind unul din locurile în care românii încercau să ajungă inclusiv ilegal pentru a-şi găsi ceva de muncă. Din autocarul nostru a rămas un băiat. A fugit de la Studioul în care locuiam după vreo trei-patru zile. Şi dus a fost!
De vizita făcută lui nea Ţiţi am amintit. Era prin 2001. Apoi, în 2009, fetele lui tata aveau cinci ani, am ales să ne petrecem concediul în Grecia. La sugestia unor prieteni de la Kalambaka, Yannis şi Simona, pe care i-am cunoscut atunci în 1998, am mers în Halkidiki. A fost frumos.
Anul acesta, deşi traversez o perioadă de criză economică similară cu cea a Greciei de acum câţiva ani,sau poate tocmai de aceea, am ales Grecia! Mai recis Thassos. Mi s-a pus mie pata pe insula asta. Auzisem multe despre ea.
După vreo trei rezervări anulate pe booking, am ales, tot prin booking, un Studio undeva lângă Limenaria. În poze toate arată bine. Nu ştiu de ce l-am ales în cele din urmă pe ăsta? Până la urmă avea să se dovedească a fi o alegere destul deinspirată.