A trecut o săptămână de când suntem în Thassos. Eu şi fetele. Tocmai de aceea am şi scris atât de puţin până acum. E greu să te descurci cu două fete şi cu un Campionat Mondial pe cap!
Încerc însă să fac faţă fără să mă plâng.
Câţiva prieteni de pe “feisbuc” m-au rugat să le dau, aici, pe blog, câteva sfaturi utile despre Thassos. Voi încerca!
O spun de la început. Thassos-ul e, în principal, pentru familişti, pentru oameni care caută liniştea după un an de muncă, pentru cei care cunosc deja sau vor să cunoască spiritul Greciei. Eu, unul, fac parte din toate categoriile mai sus amintite.
Pe Thassos poţi ajunge fie prin agenţiile de turism, fie prin intermediul rezervărilor online, pe net, unde site-urile specializate se calcă pe picioare.
E bine să ceri şi părerea unora care au mai fost, ca să nu ai surprize neplăcute, adică să găseşti altceva decât ţi-ai fi închipuit.
Ofertele de pe net pot fi, ca şi în cazul site-urilor de auto, de exemplu, înşelătoare. Vezi una pe net şi găseşti altceva.
E bine de ştiut că în Thassos nu se poate face plajă oriunde. Adică să nu vă închipuiţi că dacă Thassos-ul e o insulă, acesta e şi înconjurat doar de plaje. Am întâlnit un tip pe o plajă, la Aliki, care îmi povestea: “Pe site-ul locaţiei unde ne-am cazat erai informat că plaja e la o sută de metri. Însă erau doar stânci şi nu puteai ajunge pe plajă decât dacă erai alpinist”.
Omul era astfel nevoit să meargă în fiecare zi la plajă undeva departe de casa în care locuia.
Eu unul până să ajung aici, la Tripiti, la doi km de Limenaria, am anulat, din instinct mai degrabă, vreo 3-4 rezervări. Până la urmă a ieşit bine. Cred că am avut şi noroc.
Ajuns în Thassos am văzut hoteluri sau studiouri (într-o astfel de locaţie stăm noi) în care n-aş fi stat pentru nimic în lume. Locaţii aflate în buricul staţiunilor, fără pic de intimitate, fără locuri de parcare, fără plajă sau cu o plajă de 4-5 metri lăţime, supraaglomerată.
Cam asta e treaba cu rezervarea.
Am mai scris despre drum, dar revin tot la rugămintea unui prieten de pe “feisbuc”.
Am ales drumul prin Makaza, noul punct de frontieră dintre Bulgaria şi Grecia, la sugestia şi la insistenţele chiar (!) ale prietenului Mihnea Radu, om care ştie insula Thassos ca pe Pantelimon, unde locuieşte.
E mi-a dat traseul:
Bucureşti – Ruse – Veliko Tîrnovo – Gurkovo – Stara Zagora – Dimitrovgrad – Haskovo – Kardzali – Momcilograd – Makaza.
De la Ruse până la vamă la Makaza sunt undeva în jur de 370 de km! Tentant, nu?! Să traversezi Bulgaria atât de repede!
Atenţie însă! Bulgaria e catastrofă din punct de vedere al infrastructurii, al indicatoarelor, al GPS-ului. Pe ăsta din urmă mai bine îl lăsaţi acasă. Eu am traversat Bulgaria cu o foaie “A4” în mână, pe care aveam scris exact traseul de mai sus.
Plus o hartă, dar pe care am folosit-o destul de rar. La un moment dat am ratat ieşirea spre Haskovo şi am fost nevoit să dau cu spatele pe un soi de autostradă. Noroc că am văzut în ultimul moment indicatorul. Altfel o păţeam. Şi încă ceva FOARTE IMPORTANT: NU traversaţi Bulgaria noaptea. Am stat de vorbă aici cu români care îmi mărturiseau că s-au învârtit noaptea în cerc şi o oră. Nu mai ştiau săracii pe ce lume sunt.
Aşa, revin la drum.
Makaza, fiind un punct de frontieră nou, e destul de aglomerat la anumite ore. Vameşii fac tot ce pot să fluidizeze traficul, dar nu reuşesc. Trec rapid în revistă pasagerii, paşapoartele sau buletinele, în sfârşit.
După ce am intrat în Grecia, am urmărit Komotini, un orăşel în care m-am învârtit vreo 30 de minute, pentru că ratasem ruta ocolitoare. Apoi trebuie intrat pe autostrada de Kavala.
Nu mai ştiu exact cât trebuie mers pe autostradă, undeva în jur de 20-30 de km, poate puţin mai mult, şi se iese spre Crisoupoli. ATENŢIE şi aici.
Indicatorul e unul ciudat! Arată în acelaşi timp două ieşiri, adică două nume de localităţi. A doua e Crisoupoli. Ieşirea e însă una singură. Dacă ai ratat-o pe asta, mergi până la Kavala!!!
Pentru Crisoupoli mergi la un moment dat, după ce ai lăsat prima ieşire în urmă, cumva paralel cu autostrada de Kavala, după care cobori, o iei frumuşel pe sub autostradă şi mergi cu ea în spate spre Crisoupoli şi mai departe spre Keramoti, de unde iei feribotul!
La Keramoti n-ai cum să ratezi feribotul! Orarul feribotului e disponibil din câte ştiu pe net. Eu am mers pe “filing” şi n-am dat greş. Când am ajuns, feribotul de Thassos era pe jumătate încărcat! N-a mai durat mult şi a pornit!
Traversarea m-a costat 26 de euro. Adică o maşină, un adult şi doi copii sub zece ani. La ora aia fetele nu împliniseră zece ani!
Obligatoriu să aveţi la voi cel puţin o pâine, o pungă de pufuleţi sau altceva cu care să hrăniţi pescăruşii care vă vor însoţi până-n Thassos! Nişte cerşetori absolut adorabili.
Din Thassos, la debarcare, am luat-o pe partea vestică a insulei şi, după aproximativ 38 de km, am ajuns la destinaţie. În total, din Mexic, de acasă, de la Poarta 4, şi până la Limenaria (Tripiti de fapt) am făcut, am impresia, în jur de 630 de km. Am vrut să-mi notez, dar am uitat, iar a doua zi bordul s-a resetat automat. Dar cam pe acolo, 630 – 640. Eu zic că e ok. Pe Sofia, Kulata, Kavala, drumul ar fi fost mult mai greu. De fapt mai lung.
Pe traseul făcut, jur, n-am dat nici măcar într-o singură groapă. Sunt anumite zone unde drumul nu e chiar circuit de Formula 1 (şi aici mă refer exclusiv la Bugaria), dar, repet, drumul e OK.
Ce concuzii am tras după o săptămână? Ce mi-a plăcut, ce nu mi-a plăcut? Preţuri, recomandări? Mâine! Promit!