Peste câteva ore plecăm spre casă. Spre România. Timp de şapte zile casa noastră a fost la Huben, în Ötztal. A fost frumos. Frumos rău! Dar cum tot ce e frumos durează puţin, vacanţa noastră a ajuns la sfârşit. Urmează două zile infernale, întoarcerea la Bucureşti. Măcar vom avea ce povesti în maşină, pe durata călătoriei. Mâine seară, adică diseară, că e trecut de mult de miezul nopţii, ne oprim la Budapesta. Dormim acolo, ca la dus.
Am să scriu ceva şi de acolo. Am să pun şi nişte poze. Am să scriu însă mult mai multe din Mexic. Acolo, în ghetoul meu drag, se sedimentează toate trăirile din ultima săptămână, transformându-se ulterior în amintiri.
Fetele lu’ tata s-au simţit bine. Poate dacă am fi fost în efectiv complet ar fi fost mult mai bine pentru ele, dar asta-i viaţa. Cineva a ales să spargă gaşca. E alegerea sa.
Mă întorc poate mai obosit fizic, dar infinit mai odihnit psihic. Mi-am făcut prieteni noi, am mai acumulat experienţă, iar în ceea ce le priveşte pe fete, acestea au mai bifat o experienţă unică.
Vă îmbrăţişez pe toţi!
Esti invidiat peste tari si peste mari.
O picatura de normalitate in haosul vietii noastre din Romania. Toate cele bune!