– La mulți ani, Laika!, îl aud pe Tati Adi spunându-mi. Nu mi-a mai zis „Bună dimi”, așa cum face de obicei la fiecare început de zi. Chestia asta cu „La mulți ani” am mai auzit-o o dată, acum vreo patru luni, dar era una generală. Era ceva legat de „Revelion”. Nici acum nu știu ce e ăla „Revelion”! Dar țin minte că Tati Adi spunea „La mulți ani” la toată lumea. Acum mi-a spus doar mie.
Probabil că expresia mea de mirare l-a determinat să continue.
– Lăikuța, tati, La mulți ani! Azi e ziua ta, tati! Un fel de zi. Împlinești șase luni. Șase luni de când te-ai născut și patru de când îmi mănânci sufletul!
„Șase luni”! Ce înseamnă șase luni? Suflet știu ce înseamnă, mi-a explicat Tati Adi, dar jur, nu i l-am mâncat! L-am mai ros din când în când, dar Tati Adi are suflet mare, e greu de mâncat!
Tot el m-a lămurit ce e cu „șase luni”. Adică jumătate de an! Un an are 12 luni, așa, gata, am înțeles!
E mult? E puțin? Știu doar că a trecut destul de repede toată această perioadă. Cu bune, cu rele, a trecut. Am crescut! Pot face lucruri pe care la început, atunci când Tati Adi m-a adoptat, nu le reușeam. Am învățat o mulțime de chestii. Am învățat numele tuturor prietenilor noștri. De exemplu, le știu pe fete, pe surorile mele, Ana Larisa și Maria Alexandra, îi știu pe unchiul Bogdan, pe Tanti Gina, pe Tommy, pe Ilie, pe vecinul Sorin, pe „Ochi Frumoși”!
Când le aud pronunțate numele, mă uit în jurul meu și îi caut. Uneori îi descopăr, alteori nu.
Știu să merg frumos pe stradă, să fiu respectuoasă, să dau „noroc”, să stau în fund, să aștept. Tati Adi îmi spune că mai am multe de învățat și sunt conștientă de asta. Îmi spune mereu: „Laika, toată viața, până murim, avem de învățat”. Asta cu „murim” n-am înțeles-o. Tati Adi mi-a văzut privirea întrebătoare și a adăugat: „Nu e momentul să-ți explic! Dă-o-n mă-sa de moarte! Mai avem multe de făcut pe lumea asta”. „Lumea asta”?! Ce a vrut să spună?
De ziua mea au venit în vizită Larisa și Alexandra! Nu există bucurie mai mare pentru mine și pentru Tati Adi ca atunci când fetele vin la noi. Poate doar atunci când vine „Ochi Frumoși”. Și fetele mi-au adus o prăjiturică! Cu frișcă! Și mi-au făcut o felicitare pe o coală de hârtie, pe care au scris „La mulți ani” și „1/2”!
De „La mulți ani” știam deja, dar „1/2”?
– E matematică, Laika! E matematică! Înseamnă jumătate. În cazul tău înseamnă jumătate de an, mi-a explicat Tati Adi.
M-am prins!
Am primit și cadouri! Christian, prietenul lui Tati Adi, mi-a adus din Germania o pungă plină cu tot felul de lucruri frumoase: zgardă, lesă, jucării și multe altele! Chiar și o revistă, la care m-am uitat ciudat! Ce să facă un cățel cu o revistă? Să o roadă, să o facă praf, firește! „Stai liniștită, Laika, aia e pentru mine”, m-a liniștit Tati Adi.
La cadouri a contribuit și un alt prieten al tatei și al lui Christian, care are, acolo, în Germania, un cățel ca și mine, tot Labrador, dar altă culoare. Îl cheamă Mephisto și are 13 ani! Și cică nenea ăsta, Jens îl cheamă, m-a văzut în poză și i-a plăcut de mine!
Păi, cum să nu îi placă?!