E cald în Mexic. E trecut bine de 12.00 noaptea. E chiar 1 fără 25. Am deschis fereastra, atâta e de cald. Nea Ştefan, cel care mi-a montat caloriferul, mi-a zis atunci când l-am cumpărat: “Domnul Adi, unul de 80 de cm e suficient pentru ce aveţi aici”. “Ştiţi, toţi vecinii mei care şi-au montat calorifere au de 1,00 sau de 1,20”, zic. “Ascultaţi-mă”, insistă nea Ştefan. Am ascultat întotdeauna de meseriaşi, aşa că am făcut-o şi acum.
E linişte în Mexic. În cameră nu sunt singur. Sunt cu James Brown! Maestrul, Dumnezeu să-l odihnească, tocmai bagă “Rapp payback”! Urmează “The Stranglers”, cu “Stranhe little girl”, o super-piesă.
Azi am avut liber. Mi-am luat căruciorul de pensionar şi am plecat spre Drumul Taberei, la soră-mea, Lea. Cum în Mexic nu pot găti, am decis să merg în Drumul Taberei să-mi fac ceva de mâncare. M-am săturat să dau o grămadă de bani pe mâncarea de la Auchan şi pe răciturile de la acelaşi supermarket. Pardon, hypermarket!
Din Mexic până în Drumul Taberei fac mai bine de o oră. Îl iau mai întâi pe “311” sau pe “101” până la Postăvarului. Apoi merg pe jos până la Metrou, la Nicolae Grigorescu. Mă uit lung spre blocul unde locuiam până acum câteva luni. Fetele mele, probabil, fac lecţii…
Cobor din Metrou la Crângaşi. Apoi mă urc în “41”, în tramvai. De obicei, când merg la Lea, mă dau jos la capăt, după care merg printre blocuri preţ de vreo 5-7 minute. De data asta cobor din tramvai la “Tricodava” şi mă bag la “Billa”.
Am zis că e mai bine să cumpăr tot de aici. Aseară mi-am fixat meniul pentru următoarele zile: Ciorbă, obligatoriu! Nu m-am decis însă din ce să fie. Apoi o fasolică! Cu afumătură! Chifteluţe, iarăşi obligatoriu. Mor după chifteluţe, iar ultima oară, la Auchan am dat 5 lei pe cinci bucăţi. Adică un leu bucata! N-am înţeles nimic din ele!
Cred că ajunge! Cumpăr legume pentru ciorbă (păstârnac, morcov, ţelină, ceapă, cartofi), iau un kilogram de fasole (made in Polonia!), un litru de ulei (ăsta e din România), apoi merg direct la carne. Tocată, ceva afumătură şi o casoletă cu ceva de raţă pentru ciorbă! Asta e: ciorbă de raţă! N-am mai mâncat cam de multişor. În casoletă văd două aripioare, două inimioare, două pipote şi două gâturi. Unul dintre ele era mătrăşit rău, semn că la abator raţa nu s-a predat prea uşor. Mă uit în jurul meu şi zic, fireşte, cu voce tare: “ce pana mea să mai cumpăr?”. Până la urmă mi se lipeşte o bere de mână. Şi, cum nu uit că Petrolul e în semifinalele Cupei României-Timişoreana, iau o Timişoreana!
Trec peste amănuntul că soră-mea, Lea, şi-a lăsat toate treburile pentru a-mi da o mână de ajutor la gătit, şi vă spun doar că totul a ieşit ca la carte. Ca la Cartea de Bucate a Sandei Marin, aia de o ştim de când eram copii. O mai fi trăind femeia asta? Uite ce subiect bun!
M-am întors acasă, în Mexic! Frigiderul e plin. Boala românului, să se ştie cu frigiderul plin! Mă simt mai român ca niciodată!
Dau pe protv. Viorel Simion, prietenul meu, se bate cu un filipinez. Băiatul ăsta, Viorel Simion adică, e de un talent rar. Din păcate, se bate … după talent, adică rar! Nu e însă vina lui. Comentatorii de la protv … praf.
“Hot Chocolate”, cu “You sexy thing”, asta se aude acum în Mexic!
Mâine, adică azi, românii îl sărbătoresc pe Sfântul Andrei. Gândul mă duce, invariabil, la soră-mea Andreea. Cea mai mică dintre copiii familiei Dobre de pe Găgeni 88 din Ploieşti. Fata asta a avut o soartă crudă. Dar cel mai rău e că şi-a făcut-o şi mai crudă. Cu mânuţa ei. Atât de crudă, încât mi se ridică părul pe picioare doar când mă gândesc. Nenorocirea e că eu îmi dau seama de gravitatea situaţiei, ea, însă, nu.
De Sfântul Andrei, îi urez Andreei, soră-mea cea mică, să-i vină mintea la cap şi să hotărască odată ce vrea de la viaţă.
Le urez tuturor Andreilor şi tuturor “Andreleleor” multă sănătate şi fericire! Doamne ajută! Mă duc să halesc o chiftea! În Mexic cântă “Huey Lewis & The News”, cu “Stuck with you”! E melodia aia pe care o cântă şi Lionel Richie de ţi se rupe inima în două!