Apropo de Robinson Crusoe: de mai bine de o săptămână, mai precis de zece zile, mă uit pe pereți! Nu mai am net, nu mai am cablu TV, nu mai am telefon. “Țiganii din zonă au furat 300 de metri de cablu!”, mi-a zis, senină, o angajată de la Romtelecom, unde m-am dus în audiență pentru a doua oară în doar câteva zile. Iar răspunsul a venit doar la insistențele mele. Prima mea plângere fusese tratată cu indiferență, așa cum suntem tratați, noi, oamenii de rând, de furnizorii de orice fel. Nici scuze, nici vreo soluție. Ți-ai găsit. Abia azi după-amiază, m-a sunat o tipă de la Romtelecom. Femeia, foarte amabilă și bine intenționată, mi-a propus un nou contract și m-a rugat să am răbdare până pe 15 septembrie, dată la care Romtelecomul speră să rezolve situația din Mexic. Și eu ce fac până atunci? Am insistat să-mi rezilieze contractul, iar mâine mă duc să predau “harnașamentul”.
Am luat legătura cu cei de la RCS-RDS, care au întins cabluri la noi în bloc. De vreo două luni oamenii de la RCS se țin de capul meu, bat la ușă, mă sună, doar-doar voi semna un cotract cu ei. Am impresia că n-am scăpare, iar acum umblu eu după ei. Asta e viața!
Și uite așa, de zece zile mă uit la DVD-uri, ascult Music FM, Rock FM și apelez la prieteni ca să mai văd câte un meci. Acum sunt la Cipic, care e de gardă. Mi-a dat cheile și stau la el. Omul are și UPC și RCS și Dolce! M-am instalat în fața televizorului și butonez. Discovery, NG, HBO! Tocmai ce am vizionat un film, “Hazardul moral” se numește, despre cei care au declanșat actuala criză mondială. Bun film. Pe National Geographic, la “Dezastre în aer”. Azi e episodul cu avionul care a amerizat pe râul Hudson. Fabulos! Începe filmul “Cei trei mușchetari”. E o variantă SF. Nu mă dau în vânt după asemenea ecranizări, dar îmi zic că dacă tot l-am prins de la început, să îl vizionez totuși. După o jumătate de oră, timp în care mă familiarizez cu personajele, televizorul amuțește… A căzut curentul! N-am noroc nici în Pantelimon!
În lipsă de altceva, deschid laptopul și mă apuc de scris. Pentru blog. Îmi zic să scriu mai întâi într-un word, iar când vine curentul, să-mi postez neghiobiile. Laptop-ul lui Cipic, unul nou nouț, are bateria full. Doar eu l-am încărcat aseară. Are o ciudățenie, însă. E atât de sensibil, încât după ce ai scris câteva rânduri, cursorul fuge pe alt text, selectează uneori tot, iar inevitabilul se produce: tot ceea ce am scris până atunci se șterge! Simt că înnebunesc. Rezist însă. O postare, despre Enel și Romtelecom s-a dus pe apa sâmbetei. Asta e! Mă uit la ceas. Dragoș m-a invitat la el ca să urmărim împreună meciul CFR-ului din Ligă. Cu Basel. Am confirmat că îl onorez cu prezența. Mi-a zis că a băgat o “perfuzie” la rece. “Perfuzia” e o pungă cu vin, de doi sau trei litri, care se vinde de fapt la cutie! Scoatem punga din cutie, ca să se răceacă mai repede și turnăm în pahare ca dintr-o perfuzie!!!
Suntem doar noi doi. Era să uit: e și bunica lui Dragoș, care în iulie a împlinit 101 ani!!! Femeia asta e senzațională. Mănâncă și bea cot la cot cu noi. “Tati, uite-te la ea, e mai sănătoasă decât noi”, îi zic adesea lui Dragoș. Și are, repet, 101 ani! Bunica, nu Dragoș!