Sincer, mi-a fost frică de arbitraj la meciul MEXIC – Brazilia, de la Fortaleza. Am şi scris. Turcul Cüneyt Çakır a condus însă impecabil. A fost, probabil, cel mai bun arbitraj de la actuala Cupă Mondială. O Cupă Mondială cu mari probleme din acest punct de vedere până acum. Şi n-a trecut nici o săptămână.
Meciul MEXIC – Brazilia a fost, în acelaşi timp, unul dintre cele mai frumoasee de la FIFA World Cup 2014.
Mexicanii mei au luptat exemplar. Am spus-o încă de la începutul competiţiei: Mexic e favorita mea, e singura echipă cu care voi ţine la această Cupă Mondială, prima după aproape 20 de ani la care nu fac ediţii, nu ţin “laivuri”!
Am mai spus asta, parcă, dar trebuie să o repet. Aşa, ca să înţeleagă şi cei care cred în continuare că îmi lipseşte presa. Nu îmi lipseşte!
Am văzut meciul la Cipic, fratele meu. A fost HAOS, ca pe vremuri! Toţi cei prezenţi au ţinut cu Mexic. N-ai cum să fraternizezi cu o Brazilie care nu joacă nimic, care e la ani lumină de echipa lui Pele, a lui Rivelinho, a lui Zico şi Socrates sau a lui Ronaldo. Când nu îl convoci pe Ronaldinho…
Am rămas impresionat de atitudinea mexicanilor mei. Am şi scris , pe “feisbuc”: Vreau să văd o altă echipă la Mondialul ăsta jucând atât de curajos contra Braziliei, ţara gazdă (vă rog să nu uitaţi asta!), aşa cum a făcut-o trupa lui Miguel Herrera.
De la Socului am luat un taxi. Nu puteam merge pe jos atâta drum, mai ales că voiam să văd Coreea lui Ki Sung-yueng, care era doar un puşti pe vremea când îl comentam la Sport 1. Juca atunci la Celtic Glasgow.
În faţa blocului, “balaurii” din bloc puneau ţara la cale. Sătui să piardă la pariuri, băieţii mei nici măcar nu se mai uită la meciuri. Le-am povestit cum a fost meciul Mexic – Brazilia. Le-am zis: “Tati, ar trebui să sărbătorim, doar sunt mexicanii noştri”. Au râs cu poftă. Nu sunt însă naţionalişti ca mine.
Mi-am pus un şpriţ şi am ieşit pe balconaşul de lângă celula mea, plin de rufe. Tommy, care a prins curaj în ultimele zile, m-a urmat. I-am povestit şi lui meciul. Cred că a înţeles ceva, pentru că brusc s-a înviorat.
A explorat balconaşul, holul, el, Tommy, care iese din cameră o dată pe lună!
Acum aleargă prin celulă, sare ca băiatul ăla, Francisco Guillermo Ochoa Magaña, portarul Mexicului, cel care, după două meciuri, rămâne fără gol primit la Mondiale.
Şi ce meci a făcut Ochoa contra Braziliei. Senzaţie! A scos una în prima repriză pe care, sincer, n-aş fi scos-o nici eu! Glumesc!
E minutul 45 la Rusia – Coreea de Sud. N-am auzit de prea multe ori numele lui Ki Sung-yueng. Poate după pauză.
Eu şi Tommy, Tommy Dobre, suntem singurii din Mexicul bucureştean care ne bucurăm pentru egalul reuşit de naţionala lui Miguel Herrera împotriva Braziliei, ţara gazdă (să nu uitaţi acest amănunt!).
Merg în continuare pe mâna Mexicului la acest Mondial, chiar dacă sunt conştient că echipa asta nu va ajunge prea departe. Sau, cine ştie! Doamne ajută!