Tocmai ce m-am întors pe jos de la prietenul Sorin Breazu, care nu stă departe de Mexic, mâncând dintr-o cutie de pantofi ştrudele făcute de mama sa la Turnu Măgurele.
Am aprins o candelă, peste care am presărat câteva bobiţe de tămâie, adusă de la “Sfânta Parascheva”, de la ultimul drum făcut în Grecia, în toamnă. Azi sunt 16 ani de când mama s-a dus… Doamne, cât timp a trecut… Parcă a fost ieri. 16 ani… Mama mea s-a dus într-o noapte de aprilie. Îmi e dor de ea. Ca şi de tata, de la a cărui moarte s-au împlinit 11 ani acum patru zile.
“Tati, asta e viaţa. N-avem ce face”, îmi spun uneori fetele, atunci când mergem la cimitir, la Ploieşti. Fetele mele, care n-au nici 10 ani, încearcă, în felul lor, să mă îmbărbăteze. Şi asta după ce se opresc din plânsul lor incredibil de sincer, dar totuşi de neînţeles, tribut adus unor oameni pe care n-au apucat să-i cunoască.
Asta e viaţa, n-avem ce face… Din păcate. Tocmai de aceea cred că nu merită să-ţi iroseşti existenţa pe mărunţiş.
Sorin Breazu, prietenul meu şi omul de care Evz s-a descotorosit ca de un student mediocru ce pune virgulă între subiect şi predicat, mi-a cumpărat azi, adică ieri, pe banii mei, fireşte, domeniul “adidobre.ro”! Domeniul ăla la care tânjeam de câţiva ani şi pe care l-am achiziţionat, ironia sorţii (!), în perioada cea mai neagră, din punct de vedere financiar, din istoria recentă a subsemnatului.
Acum caut să mi-l găzduiască cineva, cică aşa trebuie! Habar n-aveam! Şi, în plus, mai trebuie şi conceput. Asta, mi-a zis Sorin, nu e mare şmecherie. Aşa că, în curând, îmi voi muta gândurile în casă nouă. Tot în Mexic însă. Nu mă pot despărţi de Mexic. Îi datorez prea multe.
Am multe în gând cu privire la “adidobre.ro”. Dar nu ştiu exact cum va arăta.
Unii apropiaţi şi-au anunţat intenţia de a mă ajuta. Piri şi Mitică, bulgarii mei, cei mai tari măcelari din Bucureşti, m-au anunţat deja că mă vor sponsoriza! Acolo, cu cât au şi ei! Am să le pun un banner publicitar! Despre micii şi despre cârnaţii lor minunaţi oricum am scris şi voi mai scrie.
Sunt mulţi cei care m-au încurajat în demersul meu. Sunt convins că nu voi scoate nici măcar întreţinerea, dar nu asta e important. Important e că voi continua. Că voi putea să-mi aştern gândurile pe taraba asta unde scriu şi mă spovedesc de ani buni.
Deci, ăsta era anunţul!