De luni încoace, Evenimentul zilei, ziarul la care lucrez, departamentul Sport, unde cu onor funcţionez, face dezvăluri pe bandă rulandă despre un subiect de demult, prescris probabil, dar subiect. După umila mea părere, e unul dintre cele mai bune subiecte şi una dintre cele mai complete anchete din ultimii zece ani în presa sportivă. Peste ăla cu Ritzi şi Ministerul. Am făcut această precizare ca să închei din start orice discuţie pe tema asta.
Evz a scris despre un accident de maşină petrecut în 1991 şi în care a fost implicat Răzvan Lucescu (fiul lui nea Mircea), fost selecţioner, actual antrenor al Rapidului şi, probabil, viitor tehnician al formaţiei Şahtior Doneţk. Maşina în care se afla Răzvan Lucescu, cu el la volan conform martorilor, a accidentat mortal o tânără. Până aici, nimic deosebit. Ceea ce a urmat e strigător la cer. Ştirea a apărut la vremea respectivă, chiar în Evz, apoi a fost dată uitării.
Nu mă aşteptam ca vreun ziar sau vreun post de televiziune să sprijine acest demers jurnalistic. Repet, demers jurnalistic. Dacă era la alt ziar, aveam dubii, dar aici, nu. În afară de Kanal D (de fapt Mădălin Ionescu), care iubeşte astfel de subiecte, restul presei a băgat capul sub pământ, ca struţul. A fost prima zi în care s-a dat câte ceva. Era prea tare. Dar, apoi, linişte… Îmi amintesc şi de alte scandaluri în care noi, haiducii de la Evz, am fost implicaţi, iar restul presei scrise s-a făcut că plouă. Că, de, trebui să stai drepţi în faţa oamenilor de fotbal, altfel nu primeşti informaţii. Şi uite aşa, fără nici o exagerare, dintr-o astfel de pasivitate şi dintr-o astfel de atitudine, s-au născut gigi becali, marian iancu, turcu, borcea, etc. Dintr-o astfel de abordare s-au născut jurnaliştii, majoritari astăzi, pentru care pupatul în cur, statul în genunchi sub masă şi periatul hainelor interlocutorilor au fost probe obligatorii la examenul de absolvire şi la angajare.
N-am să stărui prea mult pe tema Răzvan Lucescu. E un subiect greu, pe care cealaltă tabără a presei române, nu haiducii, ar fi negociat-o direct cu familia Lucescu. Noi n-am făcut asta. Octavian Cojocaru şi Daniel Conţescu, colegii mei, doi “fraieri”, au muncit enorm. Mai ales Tavi Cojocaru. Bravo lor.
Ceea a ce a făcut Evz zilele astea e o palmă dată tuturor pupincuriştilor din presa sportivă românească, preocupaţi de orice altceva numai de informarea cititorului nu. “Topul transferurilor nereuşite”, “Cutare jucător e liber de contract. Îl vrei la Steaua?”, etc, etc, etc, etc, sunt subiectele ziarelor de sport din ţara noastră dragă. Când un redactor şef de la un ziar de sport e mult mai preocupat de politică decât de sport, atunci, să mă ierte Dumnezeu, prea multe nu mai sunt de adăugat.