Ca să fentăm canicula, la sugestia doamnei Anişoara, sâmbătă dimineaţă am plecat spre mare. Sugestia mea a fost Albena. Condiţia: să plecăm la ora 4:00 spre Bulgaria. N-am plecat la 4:00, ci cu două ore mai târziu. Încă din faţa blocului, când am văzut câte maşini se îndreptau spre autostradă, mi-am dat seama că drumul va fi aglomerat. Am ales, ca de obicei, traseul Constanţa-Vama Veche. Ne-am obişnuit, chiar dacă e mai lung decât cel prin Giurgiu-Ruse.
Pe drum ne-am schimbat planurile, ajungeam prea târziu la Albena, şi am decis să ne oprim la Mamaia, unde frate-miu Edi era cu familia încă de vineri.
Şi, încălcându-mi jurămintul făcut cu ani în urmă de a nu mai călca pe litoralul românesc, ne-am oprit la Mamaia. Fetele, care adormiseră la puţin timp de la plecarea din Bucureşti, nu înţelegeau de ce la destinaţie se vorbeşte româneşte şi nu bulgăreşte. Când au auzit că nu am mai ajuns la Albena s-au supărat.
Şi, uite aşa, am stat la Mamaia de sâmbătă dimineaţă până duminică seară. Şi, uite aşa, am cheltuit, după calculele făcute de doamna Anişoara luni dimineaţă, mai mulţi bani decât am fi cheltuit în Bulgaria!
Am revăzut astfel, după ani buni (am fost şi anul trecut, dar în trecere, doar câteva ore), staţiunea Mamaia, “perla litoralului românesc” cum îi zic autorităţile. O staţiune obosită, cu foarte puţine îmbunătăţiri, cu trotuare şi alei jegoase, cârciumi dubioase, fără “vino încoa”.
E drept, am văzut în parcarea de la “Rex” o grămadă de autoturisme de lux, printre care, trei Bentley, patru Porche şi un Ferrari. Tot n-am rămas impresionat. Oamenii? Mulţi bine intenţionaţi, dar fideli unui litoral care îi jecmăneşte an de an, fără să le ofere nimic bun în schimb.
Ne-am felicitat cu toţii că am ales să mergem la mare în timp ce Bucureştiul s-a topit de căldură. Preţul, cam piperat. Condiţiile, acceptabile.
Îmi e dor însă de Albena, de Nisipuri, staţiuni de nivelul cărora, noi, românii, o spun cu regret, nu vom avea niciodată. Pentru că între un management balcanic şi unul nemţesc, noi l-am ales peprimul şi am preferat să-l îmbunătăţim. În Mamaia au intrat în ultimii 20 de ani, o grămadă de bani. Cei mai mulţi au intrat direct în buzunarele şmecherilor, prea puţini întorcându-se la o staţiune tratată aidoma unei dame de consumaţie. Drumul spre Năvodari spune multe despre modul în care au fost gestionaţi banii “perlei litoralului românesc”. Sute de vile, blocuri întregi, au fost construite la repezeală, fără nicio normă de bun simţ.
Cât am umblat prin Mamaia, adică de la Savoy până la Casino, am numărat pe degetele unei mâini hotelurile noi, construite în ultimii 20 de ani. Restul sunt construite pe vremea renegatului.
Mamaia, ca şi celelelte staţiuni de pe litoralul românesc al Mării Negre, vor fi pline şi în această vară. Prefer să mă număr printre cei care au altă opţiune. Fără a fi acuzat de trădare. E pur şi simplu alegerea mea.