Au mai rămas 5 minute până la miezul nopţii. Vin Floriile peste noi! Au venit deja. Colegul şi prietenul Sorin Breazu, originar din Turnu Măgurele, m-a ţinut de vorbă pe mess. Atât cât să se facă 12 noaptea! Aşadar, LA MULŢI ANI, FLORICELELOR!
Şi cele cu nume de floare şi cele fără. Că până la urmă toate sunteţi flori. Diferite flori. Ştiţi, şi florile sunt de mai multe feluri, ca şi femeile. Îmi permit să vorbesc despre flori pentru că am absolvit Agronomia. La femei nu m-am priceput şi n-am să mă pricep vreodată. Am impresia uneori că indiferent de conjunctură, de destin, de ursitoare, de descânt, de orice, în relaţiile mele cu femeile aş fi făcut aceleaşi greşeli. Aş vrea să apuc ziua în care pe acest blog, sau în cartea aia pe care o tot scriu în gând, să pot povesti despre femeile din viaţa mea. Ce tare ar suna: “Femeile din viaţa lui Adi Dobre!” Cred că ar trebui să fie un volum separat!
Vorbeam despre flori şi încercam să le compar cu femeile. E greu, dar ideea m-a amuzat un pic, aşa că încerc.
Floarile, ca şi femeile, sunt de mai multe feluri. De casă, adică cele care stau cuminţi, îţi dau O2 şi care nu necesită prea multă atenţie. Le uzi când îţi aminteşti de ele, adică rar, iar dacă vrei să scapi şi de această “corvoadă”, le pui afară, la fereastră, unde le mai udă ploaia, ori vecina de la 7. În acest ultim caz, Floricica noastră mai poate gusta din când în când, pe lângă apă, un zaţ de cafea, o bucată de pâine uscată, o coajă de pepene, un ou stricat, o roşie stricată.
Există flori care trăiesc pe marginea drumului. Unele fac trotuarul, alte centura! Există flori de vilă! Dacă există flori de mină sau de piatră, de ce n-ar exista şi flori de vilă? Acestea au arealul de baştină în provincie, dar cel mai bine se simt în Pipera, la Izvorani, Snagov. Aici se deschid ele. Aici înfloresc. Necesită însă multă apă, cam o piscină, iar ca îngrăşământ, banii! Iar grădinarul, obligatoriu trebuie să fie bătrân. Pardon, cu experienţă! Floricelel de vilă sunt de obicei căţărătoare. Se urcă, aşa, peste tot. Fac repede un lăstar, iar, dacă se supără, trec gardul la vecin.
Sunt flori care se simt bine la ţară, altele la oraş. Unele sunt fiţoase, depinde şi cât de mult le răsfeţi. Altele sunt foarte independente. Da! Nu mai au nevoie de apă. Cică şi-o procură singure. Sunt frumoase, dar greu de abordat. Asta pentru că înţeapă. Şi înţeapă al naibii de rău atunci când vor să ţi-o tragă din diverse motive.
Există flori de suflet. Flori cu care poţi sta de vorbă. Da, da! Seara, atunci când te întorci de la serviciu. Nu dau ele cele mai bune sfaturi, că doar sunt flori, dar măcar încearcă să te ajute. Cam asta e treaba cu Florile. Aşa că, de Florii, pup toate florile din lume, şi pe cele cu nume de flori şi pe cele fără nume de flori. Am o problemă! Pe soacră-mea o cheamă Margareta!