M-am intors. In timp!

M-am intors. Spre marea bucurie a fetelor mele care mi-au marturisit ca nu inteleg de ce am plecat in Germania daca stiam ca imi va fi dor de ele. Pe drumul de intoarcere, Christian, prietenul meu, mi-a citit “kicker”-ul si “Sport Bild”-ul. Le-am rasfoit si eu, mai ales “kicker”ul, si m-a incercat din nou regretul ca noi romanii suntem in stare sa ne batem joc de orice si de oricine. Am ajuns acasa si am intrat pe net, ca sa citesc “presa”. “MM e un travestit”, “Dinu i-a pupat mina lu’ Giovani pentru o mie de euro”, astea-s titlurile din presa de la Bucuresti care m-au readus brusc cu picioarele pe pamint. Si asta in timp ce “kicker” a facut un adevarat spectacol din debutul grupelor UEFA Champions League, a editat un supliment dedicat “Primerei Division”, etc, etc, etc. Asadar, m-am intors. In timp, as putea spune. Sau, mai bine zis, in Evul Mediu. Dupa ce am vazut cu adevarat ce inseamna societatea germana si dupa ce am vazut, ce noroc, meciul anului in Bundesliga, Borussia Dortmund-“Scheisse 04” (adica Schalke 04), scor 3-3.

Promit sa revin si sa povestesc despre peripetiile mele in Germania. Despre “Pica”, cea mai frumoasa bunica din lume, despre “Nana”, o mama in cel mai pur sens al cuvintului, despre Jens, un baiat de baiat, despre un meci din Liga a 8-a din Germania, unde fotbalistii sunt mai bine imbracati si mai fotbalisti decit cei din Divizia B de la noi. Pina atunci ma incearca regretul, intr-o oarecare masura, ca nu sunt la Roma cu CFR Cluj (prietenii stiu de ce!) si ca trebuie sa ma multumesc sa scriu despre un meci de Cupa UEFA in loc sa-mi dau cu parerea despre unul de Champions League.