E frumos la Mondialul din Rusia, e tare frumos! Și asta în ciuda faptului că, în paralel, aiurea, în lume, cu precădere în Balcani, se dispută Campionatul Mondial rezervat scepticilor, cârcotașilor și frustraților, competiție la care România pare să nu aibă rivală nici la această ediție.
Cel mai frumos spectacol inventat de om, Campionatul Mondial de fotbal sau Cupa Mondială de fotbal (mie îmi plac ambele variante), a bifat o primă bornă, meciurile primei etape. Grăbită, Rusia, așa trebuie să fie o țară gazdă, a jucat deja al doilea meci. Nu doar că trupa lui Stanislav Cherchesov a jucat, dar a învins și a devenit prima echipă calificată în faza eliminatorie. „Cea mai slabă națională din istoria Rusiei”, așa cum a fost catalogată echipa lui Cherchesov, a întins pe sârmă două naționale, Arabia Saudită și Egipt, despre care un înalt ofical român spunea la televizor că sunt în Ramadan! Poate a fost totuși o glumă, Ramadanul s-a încheiat de aproape o săptămână, deși pe la studiourile și emisiunile ce au drept subiect Cupa Mondială din Rusia nu prea faci diferența dintre glumă și vorba serioasă.
Știu, știu, Arabia Saudită și Egipt nu sunt mari echipe, deși „faraonii” au șapte oameni în lot care evoluează în Anglia. Știu, bilele au fost încălzite la tragerea la sorți astfel încât Rusia lui Putin să aibă o grupă ușoară.
Apropo de Rusia lui Putin. Hai să ne înțelegem, tati, asupra unui aspect: echipa de fotbal a Rusiei nu e nici a lui Putin, nici a lui Stalin, așa cum Anglia nu e a Reginei Elisabeta a II-a sau a urâtului ăla de Winston Churchill, Germania nu e nici cea a lui Adolf Hitler sau a Angelei Merkel, iar România nu e nici a lui Ceaușescu, nici a țiganilor, nici a interlopilor mult mai cunoscuți în Europa decât Budescu sau Alibec.
Abordez acest subiect pentru că am auzit foarte des în ultima vreme chestii de genul:
– Cum să simpatizezi, tati, cu Rusia? Păi, tu știi ce a făcut Rusia de-a lungul istoriei?
– Germania? „Itleriștii” ăia, cum să ții cu ei?
– Dă-i în mă-sa de musulmani, tati! Nu ținem nici la ediția asta cu echipe gen Arabia Saudită, Egipt, etc.
– Croații? Niște naziști!
– Spania? Păi, tati, știi ce a făcut Spania în America de Sud cu băștinașii? Dar Inchiziția?
– Tati, după ce am citit ce a făcut Leopold al II-lea în Africa nu mai pot ține cu Belgia!
Cu o asemenea mentalitate nu mai ai dreptul să ai vreo favorită. Nici în sport, nici în viață. Pe astfel de resentimente, aparent banale, se spală conștiințe, se rescrie istoria, se clădesc politicile naționaliste, cele care fac ca ura să înlocuiască dragostea, toleranța.
Revin la fotbal, la FIFA World Cup 2018, și nu mă pot abține să nu spun două vorbe despre înfrângerea Germaniei, sau, sentimental vorbind, mai degrabă despre victoria Mexicului! A fost un succes obținut prin singura modalitate posibilă, jocul cu inima, despre care nemții fuseseră avertizați, dar nu au ținut seama. Și, uite așa, Germania, marea favorită, mărturisesc, și a mea, a început cu stângul competiția din Rusia.
Continui cu echipele mari și cu primele lor meciuri.
Anglia, pe care nimeni nu a pariat, a învins „greu, dar meritat”, ca să citez din clasici, extrem de meritat, o națională a Tunisiei pe care, recunosc, am înjurat-o din cauza anti-fotbalului practicat.
Era să uit! Spania și Portugalia au oferit un spectacol pe cinste în primul mare meci de la acest Mondial. 3-3, ca la teatru, cu trei boabe ale cocalarului Ronaldo, pe care, fie că îl iubim sau nu, trebuie să-l respectăm. E dat în mă-sa de bun!
Franța și Danemarca, prima clar, a doua mai greu, s-au impus, conform așteptărilor, în, probabil, cea mai dezechilibrată grupă de la Mondiale.
Argentina? Păi când susțin, de mai bine de două decenii și jumătate că vor mai trece cel puțin două Ere Glaciare până când se va mai naște un „El Lider Maximo” precum Diego Armando Maradona pentru Argentina, n-am vorbit în van.
Dacă afirm că nu m-a surprins egalul Braziliei la debut, mă credeți?! Brazilia nu mai e demult Brazilia. Atâta vreme cât nu vor juca din nou din talent, nu vor face mare lucru.
Am auzit că Japonia a furnizat o mare surpriză bătând Columbia și nu înțeleg de ce! Pe bune!
Mă bucur pentru Serbia, cu un joc bun, dar și pentru Iran!
De când a început Cupa Mondială din Rusia nu mai las din mână telefonul, stau ore în șir în fața laptopului, fascinat de efervescența cu care românul trăiește acest mare eveniment. Jur, sunt realmente încântat!
„Feisbucul” e plin! Prietenii de la „Dreptunghiul verde”, pagină al cărei suflet e prietenul Giuliano Junc, face spectacol. La fel și Mihai Ioachimescu, ploieșteanul meu, cu al său, de fapt al nostru (!), „Petrolul Non Stop”. Și mai sunt. Am impresia uneori că în timpul meciurilor mulți dintre noi stăm cu ochii-n telefon sau în laptop și mai puțin pe TV. Să nu vă fie rușine să recunoașteți, tati, și eu pățesc uneori la fel!
Mama ei de Rusie!
Cam asta e, tati! Continuăm Mondialul văzut de la televizor!
PS: Să nu uităm imaginile cu suporterii senegalezi, le-am postat pe feisbuc, adunând gunoaiele din peluză la finalul meciului cu Polonia! Imagini care ne arată cât de mult a evoluat fotbalul, în bine, firește, la Cupa Mondială.
Cupa Mondială, tati, pe care noi o boicotăm de 20 de ani… Boicotăm tot ce e frumos….
